http://profitshare.ro/l/1606015

Elefant

Elefant.ro

marți, 14 septembrie 2010

Sobolanii parasesc o corabie care se scufunda...romanii parasesc o tara pentru care stramosii lor au luptat atat de mult

In ultimul timp am tot auzit romani exprimandu-si nemultumirea cu privire la tara lor...
Unii spun ca Romania e o tara in care domneste coruptia...probabil ca au dreptate...
Altii spun ca prostia,imprimata in manele si in emisiuni tv,va ruina aceasta tara...probabil ca si ei au dreptate...
Cei mai multii spun ca politicienii au distrus economia tarii facand tot felul de smecherii pentru a-si umple conturile...e adevarat...
Sobolanii parasesc o corabie care se scufunda...romanii parasesc o tara pentru care stramosii lor au luptat atat de mult...
Printre "sobolanii care parasesc corabia" sunt si oameni inteligenti,dar prea lasi pentru a ramane sa lupte impotriva prostiei si a manelismelor...
Romania are nevoie de o ajustare a atitudinii...Acest lucru nu se poate realiza decat daca fiecare roman isi ajusteaza propria atitudine
M-am hotarat sa incerc sa creez un exemplu de societate perfecta.Au mai incercat si altii,sociologi sau filozofi de renume,toti au esuat.S-a ajuns la concluzia ca nu este posibila existenta unei societati perfecte.Voi demonstra contrariul pentru ca eu am o alta conceptie de spre perfectiune...
Articolul va aparea in maxim doua saptamani.

miercuri, 8 septembrie 2010

Fata trista cu inima-mpietrita -poezie

Fata trista ce stai pe nisip,
Ma lasi sa stau langa tine?
De ce ai lacrimi pe frumosul tau chip?
De ce nu te uiti la mine?



Deschide-mi poarta sufletului tau,
Iubita mea cu inima-mpietrita,
Da-mi voie inauntrul tau
Si lasa-te iubita...



Te rog nu te apropia,
Ca eu sunt blestemata,
Daca m-atingi te-oi transforma...
Intr-o stana de piatra.



Sunt gata orice chin sa-ndur
Pentru iubirea noastra,
Un sentiment atat de pur,
Aici, la marea cea albastra...



Din patru zari,nori negrii se aduna...
Dar mie nu mi-e frica de furtuna...
Pe cei ce sincer si cinstit iubesc,
Nici fulgerele nu-i lovesc!

luni, 6 septembrie 2010

Natura mazgalita - poezie

Copacul din curtea mea are o pata galbena...


Marele Pictor nu mai are verde.

Culorile frumoase s-au terminat...

Si acum e un pictor frustrat.



Se inteapa la deget si picteaza merele cu sange...

Marele Pictor picteaza si plange...

De nervi, umple cerul cu ciori...

Negru are destul ca toata vara a pictat noaptea-n albastru...



Mai trage un galben peste iarba,un caramiziu peste padure...

Si culorile-s gata

Se pare ca zapada va fi alba si anul acesta...

O pagina aproape alba la final de viata...



Pictorul moare si fiul lui ii ia locul cu un set nou de culori

Va face si el aceeas gresala?

Vara vreau copaci cu frunze albe si un cer roz

Si iarna vreau zapada neagra si nori violet...



Te roooooog!