Avem
foarte multe motive să ne bucurăm de 1 decembrie în ciuda perioadei de criză
identitară politică și socială prin care trecem ca popor și care se datorează
neoliberalilor și neocomuniștilor care împart ciolanul și care sunt mai mult „neo”
decât liberali sau comuniști.
Primul
motiv de mare bucurie este acela că suntem uniți. Pot să-i strâng în brațe pe
frații mei moldoveni sau bănățeni pe care i-am cunoscut în facultate și pot să
beau un vin sau o bere cu frații mei olteni care mi-au fost colegi la primul și
cel mai frumos loc de muncă pe care l-am avut până acum. Simt ca niște tăieturi
pe suflet granițele pe care sora mea Maricica trebuie să le treacă pentru a
ajunge acasă la ea, în Basarabia. Dar știu că o să trăiesc ziua în care exilul
fraților de peste Prut se va termina și ziua aceea o să fie cea mai frumoasă
din istoria de până acum a acestui popor.
Al
doilea mare motiv de bucurie este acela că avem libertate religioasă. Suntem
liberi să credem, să sperăm și să mulțumim. Eu am credința ortodoxă a strămoșilor
mei și nimeni nu mă oprește sau nu mă închide dacă mă rog așa cum simt și dacă
țin rânduielile așa cum am învățat de la bunicii care nu mai sunt sau care
într-o zi nu o să mai fie. La fiecare Sfântă Liturghie sunt prezenți cei care
ne-au învățat să ne rugăm. Ne întâlnim cu ei și ne îmbrățișează din ceata
drepților. Bucuria și mai mare e aceea că și vecinul meu are aceeași libertate
religioasă ca mine. Poate să fie greco-catolic, reformat, baptist sau
penticostal, musulman, evreu sau budist chiar. Nimeni nu o să-l pună la zid pentru
modul cum alege să se raporteze la Divinitate și toți îi respectăm identitatea
religioasă și tradiția. Și aceea care nu cred în nimic sunt liberi să nu
creadă. Eu ca teolog ortodox nu pot decât să le invidiez această negare
apofatică. Ce nu pot să înțeleg sunt înjurăturile la adresa mea ca om religios
și la adresa tradițiilor pe care le-am primit, în care am fost socializat, nu
le-am inventat eu.
Al
treilea motiv pentru care trebuie să ne bucurăm este acela că suntem liberi și
din punct de vedere social. Dacă te naști într-o familie de fermieri la țară nu
e obligatoriu să fii și tu agricultor. Poți să ajuni medic, inginer, preot,
profesor. La fel e și dacă te naști în familia unui preot. Nu e obligatoriu să
te faci preot. Depinde în mare măsură de tine, de ambiția ta și de dorința de a
ajunge sus.
Motivul
al patrulea de bucurie este libertatea de mișcare. Granițele sunt deschise. Nu
ești legat de pământ. Lipsa banilor e doar un pretext. Nu trebuie neapărat să
vezi lumea ca un turist fițos și extravagant. Poți să muncești un an în
Germania, un an în Japonia și altul în Canada. Minima condiție e să ai
capacitatea intelectuală necesară să înveți o limbă străină la nivel
conversațional și să te adaptezi unei culturi și unei societăți diferite.
Când
ne e mai greu, să ne gândim la aceste lucruri. Strămoșii noștri nu le-au avut.
Era o vreme când România era divizată în trei sau patru state. Dacă aveai un
prieten muntean sau moldovean aveai nevoie de pașaport ca să bei o bere sau un
vin cu el. În Transilvania pe la 1700 dacă refuzai să treci la una din
religiile recepte riscai să cazi în bătaia tunurilor generalului Buccow. Țara
Românească și Moldova erau la porțile Europei creștine, niște porți pe care
ienicerii turci intenționau să le zdrobească în misiunea lor de a supune acest
continent lui Allah. A fost apoi comunismul în care orice religie era interzisă
de „Sfântul Partid”. Ortodoxia a fost oarecum tolerată cu prețul umilinței
preoților și episcopilor obligați să fie turnători. Dar Ortodoxia adevărată
năștea Sfinți din tortură și bici în închisori. Și nu numai, pentru că și
celelalte religii și-au avut Sfinții lor în închisori. A fost și o vreme în care
dacă te nășteai rob sau iobag asta rămâneai toată viața. A venit burghezia și a
răsturnat scara de valori și nobilimea a căzut în dizgrație în fața
afaceriștilor. Au venit apoi comunismul și clasa muncitoare a preluat puterea
iar toți cei care aveau proprietăți și copiii lor au fost persecutați. Au fost
perioade în care se călătorea greu. Nu erau mijloace de transport. Să vezi
lumea era imposibil. În comunism granițele erau închise. Era riscant să încerci
să spargi blocada și să treci.
Pentru
a avea toate aceste libertăți, pentru a fi uniți, au murit oameni. Ei sunt
eroii și martirii neamului românesc. Ei ne-au apărat libertatea și integritatea
de câte ori acestea au fost puse în pericol. Ei au îndurat închisorile când prostia
ni s-a urcat la cap și am început să persecutăm orice formă de gândire și
simțire românească autentică de dragul ideoloiei născută în Germania în mintea
lui Marx și crescută în Rusia de Lenin și Stalin. Sufletele lor dansează hora
unirii astăzi împreună cu noi și ne spun: Nu uitați că aveți și voi o misiune.
Aduceți Basarabia acasă.
Astăzi,
1 decembrie 2015, mulțumim pentru moștenirea pe care ne-ați lăsat-o și ne
bucurăm că suntem români și suntem liberi. La mulți ani!
