http://profitshare.ro/l/1606015

Elefant

Elefant.ro

luni, 23 decembrie 2013

Drama unei căciuli cu urechi



          În dulapul unei fete de 17 ani, o căciulă cu urechi plângea cu lacrimi de crocodil. Toate celelalte haine râdeau de ea. Un pulover de lână croșetat, vine lângă ea și o întreabă:
-Ce-ai pățit?

căciula începe să povestească printre suspine
-Totul a început acum câteva săptămâni, la magazin. Stăteam acolo cu surorile mele și așeptam să mă cumpere cineva. Am văzut cum veneau fete și își alegeau câte o căciulă. Pe rând, toate surorile mele au fost cumpărate, dar pe mine nu mă vroia nimeni. Eram așa de nerăbdătoare să îmi împlinesc menirea, să apăr capul unei fete de frig și de zăpadă. Așteptarea a luat sfârșit vinerea trecută. M-a cumpărat o fată atât de frumoasă! Eram foarte fericită. M-a dus acasă și m-a pus în dulap, promițându-mi că a doua zi o să mă poarte. A venit și ziua cea mare. Eram în culmea fericirii! M-am revăzut după mult timp cu surorile mele. Toate eram tare mândre de proprietarele noastre. A venit apoi seara acele zile cu o veste necruțătoare pentru noi. Eram pe capul proprietarei mele și ea era cu telefonul în mână, citea ultimele noutăți de pe facebook. Deodată mă trage jos de pe cap și se uită nervoasă la mine. A țipat la mine ,,Nu mai ești bună de nimic!". M-a aruncat în acest dulap jurând că nu mă va mai purta niciodată. De atunci stau aici și plâng.

 Puloverul o mângâie pe cap și îi răspunde:
-Pe tine măcar te-a purtat. Eu sunt un pulover croșetat de bunica ei și nici măcar nu a vrut să mă încerce. M-a adus direct aici. Trăiesc cu speranța că o să-și amintească într-o zi de mine. Dacă nu o să mă poarte, măcar să i se facă milă de mine și să mă dăruiască unui om sărac...

joi, 5 decembrie 2013

Mai fericit este a da decât a lua

                 Mâine copiii bogați vor umple rețelele de socializare cu poze ale cadourilor scumpe pe care le-au găsit într-o pereche de cizme noi. Sărbătoarea de mâine nu este una a luxului, a bijuteriilor și a altor obiecte considerate de mare preț în lumea aceasta pieritoare.
                 Era odată un om bogat care avea trei fete. Într-o zi au început să-i meargă prost afacerile și nu a trecut mult timp până a pierdut tot ce avea. Atât de tare a fost afectat de pierderea averii încât s-a gândit să-și transforme casa în bordel și fetele în prostituate. A ajuns să creadă că doar așa mai putea să-și salveze fetele de la sărăcie.
                 Sfântul Nicolae provenea dintr-o familie înstărită. În ciuda acestui fapt, a fost încă din tinerețe modest, smerit și a trăit retras departe de dulceața trecătoare a acestei lumi. Într-o zi, cineva i-a povestit drama acestui om și ceea ce vroia să facă.
                 Fără să stea pe gânduri, a luat câțiva galbeni, i-a băgat într-o pungă, a mers noaptea la casa săracului, a aruncat punga pe geam și a plecat fără să-l vadă nimeni. Mare i-a fost mirarea omului în ziua urmatoare când s-a trezit cu punga de galbeni. Mare i-a fost și recunoștința, căci nu mai contenea cu laudele și mulțumirile aduse lui Dumnezeu. I-a dat această pungă drept zestre fetei celei mai mari și aceasta s-a căsătorit și s-a așezat la casa ei.
                Veștile bune au ajuns la urechile Sfântului Nicolae care a hotărât să-i mai arunce în același fel pe fereastră încă o pungă cu galbeni. Omului sărac i-au dat lacrimile în ziua următoare, când a descoperit încă o pungă cu galbeni. Și-a măritat și fata mijlocie și îl ruga stăruitor pe Dumnezeu să-i arate cine este binefăcătorul său.
                Sfântul Nicolae i-a mai dăruit încă o pungă cu galbeni, și pentru fata cea mică, procedând tot în același mod. De data aceasta omul nu mai dormea. Când a auzit sunetul punguței cu galbeni aruncată prin fereastră, a pornit după cel ce a aruncat-o.
               Mare i-a fost omului mirarea când a văzut cine este binefăcătorul său. Sfântul Nicolae era cunoscut, însă nu pentru dărnicia sa. Nu-i plăcea să facă milostenie în fața oamenilor, ci numai în ascuns. Era cunoscut pentru că făcea parte dintr-o familie importantă, ai cărei membrii au ocupat mai multe funcții de seamă în acea provincie.
             Să urmăm exemplul Sfântului Nicolae, care a înțeles sensul cuvintel
or Mântuitorului Hristos ,, Mai fericit este a da decât a lua.". Să dăruim mai mult și să ne lăudăm cât mai puțin.

joi, 28 noiembrie 2013

1 decembrie, filozofic vorbind

               
              Cioran spunea că suntem niște jalnici prizonieri ai istoriei. Dacă istoria e o închisoare, timpul este torționarul iar poporul român este un Sfânt al închisorilor. Care popor a mai îndurat atâtea, întorcând mereu celălalt obraz? Care popor a mai biruit oștiri de zeci de ori mai mari, îmbrăcat doar în armura credinței? Care popor și-a mai purtat idealul în suflet timp de sute de ani fără să cadă în deznădejde?
                       Am suferit și suferim bucuroși toate câte le mai avem de suferit pentru că noi avem un ideal: Marea Unire. Nu vrem să robim sau să jefuim alte spații și alte popoare. Vrem doar să nu mai fie granițe între frați. Vrem doar să fim împreună, să stăm la masa și să gustăm din aceleași bucate.
                          Acest ideal a devenit realitate la 1 decembrie 1918. Din păcate n-a ținut mult, în urma celui de-Al doilea Război Mondial nu am mai reușit să recuperăm Basarabia. Nu-i nimic, sperăm în continuare.
                          Mă deranjează foarte tare faptul că toți idioții își dau cu părerea despre acest eveniment, fără să poată să-i pătrundă aceste sensuri adânci. Un blogger de la ,,adevărul" spune că unirea Transilvaniei cu România a fost de fapt rodul unei dorințe a conducerii de la București care a profitat de situația favorabilă și i-a manipulat pe românii din Transilvania. El zice că țăranul din Transilvania avea lotul lui de pământ, în timp ce țăranii din vechiul regat erau niște pârliți. Bloggerul respectiv sugereaza ca Transilvaniei i-ar fi fost mult mai bine ca stat independent sau membru al unei federatii de state ale fostului imperiu austriac.
                            Acest om nu poate să înțeleagă de ce o stare de comuniune e superioară unei situații materiale prospere. Din cauza asta nu trebuie să renunțăm nici la Basarabia. Statisticile pot arăta că împreună suntem mai săraci, dar nu e nici pe departe așa. Împreună suntem mai puternici, iar Europa de Vest și Rusia se tem de aceasta putere. Să nu uităm că orice suferință e mai ușoară când o împarți cu un frate.
Închei cu o urare. La mulți ani românilor de pretutindeni!

luni, 4 noiembrie 2013

Sabia Arhanghelului Mihail

              Ateii și agnosticii spun despre minuni că sunt simple povești inventate de preoți. Chiar și printre creștini sunt mulți care consideră minunile drept niște realități ale unui trecut foarte îndepărtat, și nu acceptă posibilitatea de a fi ei părtași sau chiar martori ai unei minuni. Parțializările și falsele valorizări îi trag serios în jos pe credincioșii din zilele noastre. Un rol îl joacă și înmulțirea șarlatanilor și mediatizarea lor.
              Dar mai există și oameni puternici în credință, și credința lor face ca minunile să se întâmple și în zilele noastre. Chiar dacă noi nu ne-am învretnicit de o minune, putem să le citim pe cele trăite de alții și să dăm Slavă lui Dumnezeu pentru că ne dă ocazia ca indirect să luam și noi parte la astfel de întâmplări minunate.

,,Următoarea întâmplare i s-a petrecut părintelui Daniel Sapikas, locuitor din Atena, arhimandrit și un fost medic ilustru.

Pe 22 aprilie 1944 am fost internat la spitalul Eugenides cu un empiem de 4,5 kg la plămânul drept, cu simptome de apnee absolută, un ritm cardiac slăbit, febră de 41,5 °C, după ce tocmai din senin suferisem un șoc diabetic.

Din cauza chinurilor foarte mari, ascultam și vedeam ca prin ceață ce se petrecea în sala de operații . Ca medic, înțelegeam foarte bine cât de gravă era starea în care mă aflam.

Știam că rata statistică a morții (mele) era de 95%. Și nu m-am înșelat. De fapt, am fost indulgent în propria-mi judecată, deoarece echipa medicală, formată din John Belenis director al spitalului Evangelismou, profesorul Hrisostom Melessinos director al clinicii pulmonare, și Irene Batalis, anestezist, s-au temut să mă anestezieze din cauza riscului ca inima să înceteze să mai bată din cauza greutății mele. Vorbeau tare crezând că nu-i pot auzi.

I-am auzit spunând că am 2% șanse să trăiesc!

Vom face tot ce putem, ziceau, căci șansa de viață este minimă, de 2%. Oricum, sorta îi e pecetluită!

În acel moment m-am simțit singur, complet singur. Cu mare greutate mi-am făcut cruce și m-am rugat sfântului meu ocrotitor:

Sfinte Arhanghele Mihaile, arhistrategule, nu mă părăsi, nu mă lăsa. Numai pe tine te mai am și viața mea ție ți-o încredințez.

Un zgomot metalic mi-a întrerupt rugăciunea minții. Mă temeam că mișcându-mi mâna să nu fi dărâmat vreun instrument al doctorilor și am încercat să îmi întorc capul spre locul de unde venise zgomotul.

Și atunci... Dumnezeule!

Arhanghelul Mihail, Arhistrategul, în armură și cu sabia în mâna dreaptă, stătea lângă mine, viu și zâmbind.

Sunt aici, Daniel, mi-a spus, nu te-am părăsit. Te voi ocroti eu. Te voi opera eu și te vei vindeca. Nu te teme.

Spunând acestea și-a pus sabia pe pieptul meu.

La scurt timp după aceea doctorul Belenis a intrat în cameră. Să ne rugăm împreună, părinte Daniel, mi-a spus, și cu ajutorul lui Dumnezeu totul va fi bine.

Și cu adevărat așa a fost!

Operația a fost un succes. Mâna doctorului a fost ghidată de Sfântul Arhanghel. Sunt sigur. M-a adus din nou la viață atunci când aceasta începea să mă părăsească. "

sursa: Doxologia

marți, 29 octombrie 2013

Vocea unuia care ar fi putut să fie...

             Un copil se juca cu mingea în spatele blocului. Deodată, aude o voce blândă si rugătoare:
- Te rog frumos, dă-mi și mie o pasa!
- Unde ești? Nu te văd. a raspuns copilul nedumerit
- Eu nu sunt, eu aș fi putut să fiu... a raspuns vocea
              Copilul a trimis mingea în direcția din care i s-a părut că a auzit vocea, dar aceasta nu a fost stopată de nimeni și s-a oprit în peretele blocului.
-N-a fost prea bine. a constatat băiatul dezamagit. Știu! O să-ți trag la poartă!
-Vreau să stau în poartă! a exclamat vocea
                Copilul a lovit mingea cu putere și aceasta a trecut printre barele ruginite ale porții fara sa fie atinsă sau deviată de nimeni. Băiatul și-a exprimat și de data aceasta dezamagirea, dar nu i-a mai răspuns nimeni. Mergând acasă, le-a povestit această întamplare parinților săi, dar aceștia nu l-au luat în seamă. Ei au considerat că băiatul lor e înca mic și confundă lumea imaginară cu cea reală.

Eu nu sunt.
Eu aș fi putut să fiu fotbalist.
Aș fi putut să dau multe goluri.
Aș fi putut să calific România la un Campionat Mondial.
Dar mama nu m-a vrut.

Eu nu sunt.
Eu aș fi putut să fiu doctoriță.
Ai fi putut să-ți aduci la mine copiii bolnavi.
Cu mare drag i-aș fi tratat fără să aștept ceva în schimb.
Dar tata nu m-a vrut și a dus-o pe mama să mă avorteze.

Eu nu sunt.
Eu aș fi fost preot dacă m-aș fi născut,
Iar în ziua necazului tău ți-aș fi ieșit în cale,
Te-aș fi mângâiat și te-aș fi ajutat să mergi mai departe.
Dar mama mamei mele nu m-a vrut pentru că tatăl meu nu ar fi fost un soț destul de bun pentru fata ei.

Eu nu sunt.
Eu aș fi putut să fiu cea mai bună prietenă a ta.
Ai fi putut să împarți cu mine bucuriile și greutățile.
Ți-aș fi dat sfaturi bune în momentele în care aveai nevoie.
Dar mama mea s-a speriat că nu o să mai poată să slăbească dacă m-ar fi avut.

Eu nu sunt.
Eu aș fi putut să fiu un om politic vertical.
Aș fi putut să schimb direcția acestei țări.
Aș fi făcut din ea o grădină bogată și roditoare.
Dar părinții mei sunt săraci și au considerat că o să le fiu o povară.

Eu nu sunt.
Eu aș fi putut să fiu învățătoare.
Aș fi putut să-i învăț pe copiii tăi să scrie și să citească.
Le-aș fi deschis astfel porțile spre un destin minunat.
Dar ai mei nu m-au vrut și nu m-am mai născut.

Noi nu suntem.
Noi am fi putut să fim militari viteji.
Ne-am fi apărat patria în vreme de război.
Am fi murit în luptă pentru voi.
Dar mama noastră nu ne-a vrut și cinci avorturi a făcut.

Eu nu sunt.
Eu aș fi putut să fiu sora fiului tău.
Aș fi putut să-l împiedic să se apuce de droguri.
Aș fi putut să-l opresc în noaptea în care s-a urcat băut la volan
Și am fi fost și astăzi amândoi printre voi.
Dar, mamă dragă, ai ales să nu mă naști, iar Dumnezeu ți l-a luat și pe fratele meu.

vineri, 11 octombrie 2013

Delirul

Dic ta to rul! Dic ta to rul!
Jos Ceaușescu! Jos Ceaușescu!
Ole ole ole ole ole!
Ceaușescu nu mai e!
I li e scu! I li e scu! I li e scu!
Armata nu trebuie să stea indiferentă
când vandalii se dau la asemenea acte barbare, împotriva poporului!
Mai bine haimana, decât trădător!
Mai bine huligan decât dictator!
Mai bine golan decât activist!
Mai bine mort decât comunist!
Nu vrem bani, nu vrem valuta,
Vrem ca Roman să ne fută!
Când ne batem ca chiorii,
câștigă Victor Ciorbea!
Iarna nu-i ca vara!
Iubiți și câinii vagabonzi!
Dragă Stolo!
Cineva voia să vină să-mi numere găinile.
I-am sugerat mai bine să-mi numere ouăle.
Se plibă prin țară iepurașul Traian și strigă:
Unde-i ursul să-i mananc urechile?
Să trăiți bine!
Țigancă împuțită!
Premierul Harley Davidson!
Găozarule!
Ole ole, ole ola,
Unde e Elodia?
Hahalerelor!
Mihaela, dragostea mea, am învins!
Muumu mu, ba ha ha,
My name is E.B.A.
Rușine! Medicamente!
Se aud oile la televizor!
Jos Băsescu! Jos alcolistu!
Nu mi-am spus ultimul cuvânt!
Domnul Dan Diaconescu, viitorul președinte al României!
Ce păcat că s-a spart oglinda tv!
Vrem autonomie!
Ținutul secuiesc, pământ românesc!
Legea eutanasierii a fost aprobată de Parlament!
Vă blestem până la a șaptea spiță! Huoooo!
Vrem să creem locuri de muncă!
Uniți, salvăm, Roșia Montană!

vineri, 20 septembrie 2013

Tinerii din Tarnaveni și educaţia nonformală

Am vizionat astăzi Balul bobocilor organizat de Liceul Teoretic ,,Andrei Barseanu" și am ajuns la o concluzie. Mulți tineri din Tarnaveni resimt nevoia educației nonformale. Avem tineri inteligenți și talentați, cu un potențial foarte mare. Când sunt coordonați cum trebuie, ajung să realizeze performanțe la nivel internațional. Premiile obținute de Fanfara ,,Armonia", Junii Tarnavei sau trupa de majorete ,,Sunshine", certifică acest lucru.
         Aceste trei asociații de tineret merită tot respectul pentru activitatea care o desfășoară, dar ele nu acoperă nevoile tuturor tinerilor din oraș. Mai avem în oraș și grupuri de tineri cu alte pasiuni (fotografie, sport, modeling, lectură, teatru... etc). Trebuie să se gândească cineva și la ei. Trebuie să ne gândim în mod special la elevii claselor a11a și a12a. Mulți dintre ei au nevoie de consiliere pentru ca alegerea facultății sau a drumului în viață să fie una cât mai inspirată.
         Să nu-i uităm nici pe elevii care au probleme la învățătură. Nu toți părinții au bani să plătească un meditator particular. Și pentru problemele lor există soluții, așa cum există pentru toate problemele tinerilor.
         Problema cea mai mare e organizarea. Eu propun organizarea unui Centru de tineret, după modelul celui de la Sibiu. Și iată ce propune și cu ce se ocupă un astfel de centru:


Ideea de participare comunitara  a capatat dupa intrarea României in Uniunea Europeana o nouă dimensiune.
Implicarea tinerilor în activitați comunitare are pe lînga puternica dimensiune educativa o valoare de asumarea unei responsabilitități  privind îmbunătățirea vieții de zi cu zi dar și posibilitatea de a pune în aplicare a unor proiecte care pot dezvolta viața tinerilor prin punerea în practică a acelor idei care pot rezolva concret nevoile tinerilor: nevoia de asociativitate, de voluntariat, activitați de timp liber, mobilitate, dar si nevoia de a invăta gestionarea unui proiect, dezvoltarea abilităților manageriale ale tinerilor. Județul Sibiu are o tradiție bună în ce privește activitățile comunitare.
 
Pe de alta parte sincronizarea proiectelor de tineret intiate de organizațile de tineret sau de grupuri de tineret pentru o mai bună folosire a resurselor și pentru utilizarea durabila a rezultatelor proiectelor trebuie îmbunătățită.
 
Cresterea calității proiectelor și a utilizării rezultatelor acestora poate capăta un nou impuls în care va exista un centru de tineret care in anul 2011 va fi axat pe voluntariat pentru tineret.
Acest centru va pune la dispozitia tinerilor o imagine de ansmblu a posibilitaților de a activa ca voluntar, a avantajelor voluntariatului ca activitate complementară la activitațile scolare sau a activităților remunerate, dar și un spațiu de activitate alternativ pentru tinerii șomeri sau în căutarea unu loc de muncă.
 
Centrul de tineret Sibiu- AICI ( Animatie, Interculturalitate, Comunicare, Impreuna), coordonat de DJTS Sibiu are ca scop punerea la dispozitia tinerilor a unei infrastructuri si a resurselor necesare de lucru și de invățare pentru derularea unor proiecte care să acopere nevoile tinerilor.
 

Obiectivele centrului sunt:

  • Punerea la dispozitia tinerilor a infrastructurii necesare: calculatoare, acces internet gratuit, bază de date;
  • Realizarea unor cursuri necesare pentru cresterea calitatii proiectelor de tineret, cusuri de managemental proeictelor, scriere de proeiecte, coordonare, managementul echipei si a voluntarilor, căutare de fonduri, etc.
  • Informare si consultanta privind posibilitatile si activitatile de tineret aflate în derulare sau finantabile.
  • Cooperarea cu alte centre de tineret.
  • Cooperarea cu structurile administratiei publice locale
  • Cooperarea cu structurile de finantare a proiectelor pentru tineret si comunitare
  • Sprijinirea mobilitătii tinerilor
  • Stimularea participarii la activitătile de voluntariat in contextul Anului European al Voluntariatului 2011.
 

Asociatiile partenere vor contribui cu urmatoarele:

  • Formatori pentru cursurile organizate;
  • Voluntari pentru activitatile proprii ale centrului;
  • Sprijin pentru recrutarea de voluntari pentru proiectele comunitare;
  • Voluntari pentru realizarea bazaei de date si a paginii web a centrului.
 

Informatii locatie / spatiu

Spatiul in care se vor desfasura activitatile este situat in Sibiu, Str. N. Teclu nr. 41, si este al Consiliului Local Sibiu, aflat in prezent in folosinta Directiei Judetene pentru Sport si Tineret Sibiu. 
Aceasta locatie are acces separat a fost recent renovata si este alcatuita din 6 incaperi cu urmatoarele dimensiuni si functiuni: 
  • 29 mp-  unde se va desfasura modulul de educatie non formala, 
  • 49,6 mp – spatiul pentru desfasurarea activitatilor de informare si documentare,
  • 25 mp – spatiul pentru desfasurarea activitatilor de consultanta,
  • 15 mp – spatiul pentru desfasurarea activitatilor de consiliere,
  • 26,5 mp - sala multifunctionala, pentru activitati distractive si recreative, workshop-uri, intalniri tematice, conferinte pe anumite teme de interes etc.,
  • 15 mp – spatiu destinat birou, pastrare documente, sedinte, intalniri.
 
Scop:  Dezvoltarea şi diversificarea ofertei de servicii de informare, consiliere şi cosultanţă acordate tinerilor din mun. Sibiu în domenii de interes specific.
 
Obiective: 
  • O1 – Crearea infrastructurii specifice serviciilor şi programelor pentru tineret in mun. Sibiu 
  • O2  – Dezvoltarea de servicii de informare, consiliere şi consultanţă pentru tinerii din mun. Sibiu, pe trei module de activitate: informare şi documentare, consiliere şi consultanţă si educaţie nonformală.
  • O3   - Atragerea şi implicarea a minim 350 tineri în activităţi, proiecte şi programe specifice
 

Servicii / activităţi 

M1. Informare şi documentare în diferite domenii de activitate (educaţie, piaţa muncii, asociativitate, sănătate, ecologie, cultură şi timp liber, turism pentru tineret, activitate comunitară, viaţă practică);
- acces internet;
- campanii/ sesiuni informative etc.
 
M2. Consiliere şi consultanţă 
- legislaţie în domenii de interes pentru tineri; 
- consiliere privind orientarea în carieră, psihologică etc.; 
- antreprenoriat;
- managementul proiectelor;
- managementul antreprenorial, piata muncii;
- cariere.
 
M3. Educaţie nonformală 
- cursuri / training, seminarii, etc;
- asociativitate;
- activităţi socio – culturale;
- legislatie in domeniul de tineret;
- management (de proiect, antreprenorial, etc)
- voluntariat si mobilitate. 
- târguri campanii, caravane, schimburi de experienţă între centrele de tineret etc.

marți, 10 septembrie 2013

Despre oameni și câini

               Cazul copilului găsit mâncat de câini a împărțit lumea în două tabere: iubitorii de câini și așa-zișii iubitori de oameni. Situația este extrem de interesantă deoarece ambele tabere au câteva argumente valide (putem spune că ambele tabere au dreptate într-o anumită măsură), dar, în același timp, ambele tabere greșesc. Nu acționează în mod corect nici unii.
                   Apare întrebarea DE CE?
                   Categoric, din cauza partializarilor și a falselor valorizări specifice fiecărei tabere și care au fost amplificate de apariția acestui caz regretabil și de mediatiarea lui exagerată (pentru audiență).
                    CUM s-a întâmplat?
                    Simplu! Există o categorie de oameni care se tem de câini (sau au un fel de adverenta față de aceștia). Acest caz i-a afectat foarte tare pe acești oameni, sporind sentimentele lor negative față de câini. Aceștia au acceptat imediat ideea eutanasierii pentru că este soluția care ar elimina sursa temerii lor. Această categorie de oameni nu este una foarte numeroasă. Dar s-au folosit de condițiile create de apariția acestui caz, de impactul emoțional al acestuia, pentru a-i convinge și pe mulți din cei care erau indiferenți. Astfel s-a ajuns la un număr considerabil de oameni care cer eutanasierea câinilor.
                      Această reacție a stârnit o la fel de puternică reacție adversă în rândul celor pentru care contactul cu un animal nu reprezintă o problemă. Așa au ajuns oamenii să se înjure pe rețelele de socializare pe tema câinilor.
                      În concluzie, nu s-a ajuns la această situație în urma rezultatelor unui lanț de procese de gândire, ci în urma unui puternic impact emoțional transmis prin uneltele de manipulare în masă unui număr mare de oameni. Impactul cazului, întâlnind teama față de câini a unora, i-a determinat să actineze în consecință.
                     Spuneam că ambele tabere greșesc din cauza partializarilor și falselor valorizări. O să vă dau câte un exemplu.
                     Cei care sunt de acord cu eutanasierea suferă de o parțializare a comuniunii cu Dumnezeu. DE CE? Pentru că Dumnezeu a creat toate dobitoacele (inclusiv câinii) prin Cuvânt. O acțiune de exterminare în masă a acestora este un păcat împotriva firii.
                     În tabăra cealaltă, mulți dintre cei care apăra drepturile câinilor suferă de o falsă valorizare. Mulți dintre ei își ridica pisicile, câinii, șobolanii, papagalii, peștii, etc... la rang de oameni sau chiar mai sus. Acest lucru este la fel de grav.                      
                       Sfinții ne învață cum să iubim curat, nepătimaș, animalele, fără a le idolatriza și fără a le exploata, știut fiind faptul că, de-a lungul timpului, omenirea a manifestat numeroase forme denaturate ale relației dintre persoană umană și animale. Despre delicatețea sfântului, părintele Dumitru Stăniloae spune că "se răsfrânge chiar și asupra animalelor și a lucrurilor, pentru că în tot și în toate el vede un dar al iubirii lui Dumnezeu și pentru că nu vrea să rănească această iubire tratând aceste daruri cu neA­pasare și indiferentă. El respectă pe fiecare om și fiecare lucru și dacă un om sau chiar un animal suferă, el le arată o compasiune profundă."
                      În concluzie, o să-mi exprim și eu părerea cu privire la situația care s-a creat. Consider că în acest moment câinii nu reprezintă o amenințare la adresa societății umane, astfel încât să trebuiască imediat eliminați. Consider că administrația locală este datoare să construiască adăposturi și să colaboreze cu ONG-urile în vederea găsirii unui rost acestor câini. Soluții există!   

luni, 12 august 2013

Cum iubești o Mădălină

 Mădălina e cel mai frumos nume de fată.
 Când îl rostesc, mă gândesc la noi doi într-o barcă.
 Mergem înainte pe linia orizontului,
 tu vâslești pe mare, iar eu vâslesc pe cer.

 Natura, constatând cutezanța noastră,
 începe să-și dea toată silința încercând să ne oprească.
 O furtună mare ne umbrește fericirea,
 dar barca noastră e de nescufundat. E iubirea!
 
 De tunete, fulgere și valuri uriașe
 ne apărăm unul pe altul rămânând împreună.
 Dragostea nu e dragoste adevărată
 dacă nu rezistă în vreme de furtună.
 
 Orice s-ar întâmpla cu noi,
 Te iubesc, Mădălina!
 
 La auzul numelui tău
 tenorul tunet tace.
 Ca la un descântec,
 valul cel mare se retrage.
 
 Iar noi de-acum vâslim fericiți,
 de nimic nu mai putem fi opriți
 Cum poți să nu iubești o Mădălina
 și să nu vrei să rămâi cu ea pentru totdeauna? 

vineri, 9 august 2013

Olarul şi ceaşca

“O familie a plecat într-o excursie în Orient să cumpere ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversare de la căsătorie. Amândurora le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat: ” Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos. ” În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească: “Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai.
Cândva am fost doar un bulgăre de argilă roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: “Nu face asta!”,“Nu-mi place!” “Lasă-mă în pace,” dar el a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe: “Încă nu!”. Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. ”Opreşte!” Ameţesc! O să-mi fie rău!” am strigat.
Dar stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit: ”Încă nu.” M-a învârtit,m-a frământat, şi m-a lovit, şi m-a modelat până a obţinut forma care i-a convenit şi apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură. Am strigat, am bătut şi am izbit uşa … “Ajutor! Scoate-mă de aici!”. Puteam să-l văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele sale în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: ”Încă nu.”
Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft … am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! ”. Ei, aşa este mult mai bine” m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot … mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc.
“O, te rog, încetează, încetează”, am strigat. EL doar a dat din cap si a spus: “Încă nu!” Apoi, deodată, m-a pus din nou în cuptor.Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinteşi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat, am plâns, eram convinsă că nu voi scăpa. Era gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi EL m-a scos afară şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat, şi am aşteptat întrebându-mă: ”Oare ce are de gând să-mi mai facă?” O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus: ”Uită-te la tine.” Şi m-am uitat. ”Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasă. Sunt frumoasă!!!” El a vorbit blând: “ Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat.Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald în cuptor şi neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat.Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat.Nu ai fi avut strălucire în viaţă.Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut.Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine …”
Morala:
Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta, sfânta SA voie. Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă; când ţi se pare că lumea se învârteşte necontrolat, când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşază-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu OLARUL.

marți, 6 august 2013

Despre oameni și lei

 Un leu tânăr stătea tolănit la soare. Când să adoarmă, o muscă i se așeză pe nas. Leul dădu din cap, dar musca dădu o tură în jurul său și iar i se așeză pe nas. Leul se uită mirat la ea, iar musca spuse:
 - Vreau să fiu soția ta!
 Auzind o asemenea propunere, leul a început să se tăvălească pe jos de râs, iar musca a plecat cu ochii în lacrimi.
 A doua zi, leul stătea iar tolănit în același loc. Când să adoarmă, aterizează fix în fața lui o cioară. Leul mârâie la ea crezând că o să plece. Dar ea nu se mișcă din loc și spuse:
 - Vreau să fiu soția ta!
 De data asta leul nu se mai tăvălește pe jos, dar râde cu poftă de această propunere. Cioara, supărată, îl înjură și își ia zborul înainte ca leul să o poată înhăța între dinți.
 A treia zi, leul stătea iar tolănit în același loc. Când să adoarmă, observă o chestie mică, ieșită dintr-un tufiș, care se îndreaptă spre el. Era o pisică. Leul, supărat că iar îi tulbură cineva somnul, se uită urât la ea crezând că o să se sperie și o să plece. Pisica a început să tremure din toate încheieturile, dar nu plecă și spuse tremurând:
 - V...reau... să fiu... s....otia... ta! Vreau să fiu soția ta!
 De data aceasta, leului nu i se mai păru amuzant și îi spuse pisicii să se întoarcă de unde a venit și să-l lase în pace.
 În a patra zi, leul caută un alt loc în care să se întindă și să tragă un pui de somn. Când să adoarmă, a apărut o leoaică. Aceasta, fără să scoată un sunet, se așeză în dreapta lui. Au stat așa întinși, privindu-se și admirându-se reciproc până când au adormit. Când s-au trezit, au plecat împreună la vânătoare și nu s-au mai despărțit niciodată. Nu știm dacă și-au vorbit vreodată. Dar nici nu era nevoie, dragostea era suficientă.

 Asemenea leului din poveste, nici bărbatul puternic nu-și pierde vremea cu femeile cicălitoare și enervante la fel ca muștele. De asemenea, bărbatul puternic nu le acceptă în jurul lui nici pe acele femei parvenite, cu reputație de curve și cu suflet negru de cioară. Un bărbat puternic nu se poate lăsa impresionat nici de o ființă mică, cochetă, alintată dar nesigură și fricoasă.
 Un bărbat puternic acceptă ca însoțitoare numai o femeie puternică, sigură pe ea, inteligentă și elegantă ca o leoaică. Doar o astfel de femeie îl va urma până la capătul pământului dacă va fii nevoie și nu-l va lăsa singur nici dacă o turmă de elefanți vor vrea să-l calce în picioare. 

luni, 17 iunie 2013

Sodomie si curvie

 Curvia a ajuns să fie considerată normalitate,
 În timp ce fetele virgine sunt marginalizate.
 Televizorul te învață să faci sex de la 15 ani,
 Iar când ajungi la 20 deja faci sex pe bani.
 
 Un idiot, vlăguit de plăceri și drogat.
 E foarte simplu de manipulat.
 Strămoșii noștrii mureau luptând!
 Voi muriți droguri pe nas trăgând!
 
 Acum bagă-ți copilu-n casă, o să fiu foarte dur,
 O să-i atac pe cei ce și-o trag pe cur.
 Grașii din Parlament vor să legalizeze sodomia.
 Faceți-vă bagajele, plecăm din România!
 
 Ni se cere să fim toleranți acum,
 Să lăsăm buba să crească până face bum.
 Cum puteți să fiți atât de cruzi domnilor senatori și deputați?
 Gândiți-vă la toți copiii ce vor fi abuzați
 de cele două mame bolnave sau de cei doi tați. 

joi, 11 aprilie 2013

Zâmbește oraș trist, se filmează!


   



         Vă mai amintiți de semafoarele vorbitoare? Alea care (au costat 500 de milioane) s-au montat la noi în oraș în 2005 în urma unei hotărâri a CL și au fost date jos după câteva luni pentru că s-a constatat că făceau gălăgie.
        După câțiva ani, altă promoție de consilieri, condusă de alt primar, au decis să demonteze semafoarele cu totul și să facă sens giratoriu în intersecția respectivă. Intersecția era cam micuță și au început tirurile să rămână blocate. Costul proiectului de asfaltări și reorganizare rutieră din care făcea parte și intersecția noastră a fost atât de mare încât nu a putut fi făcut public.
          Promoția actuală dorește neapărat să se ridice la nivelul celor anterioare. De ce credeți că are nevoie urgent orașul Tarnaveni? De camere video! Un oraș care se stinge încet, un oraș de pensionari și navetasi, are nevoie de camere care să înregistreze ultimele sale clipe de viață.
         O să se trezească niște idioți vorbind despre siguranța orașului și despre cum o să crească ea dacă pun ăștia camere. Dacă au curaj, eu îi provoc să le pună la combinat și să-i mierleasca pe hoții de fier vechi. Cei care încalcă legea cel mai des și cel mai grav la noi în oraș sunt ,,băieții desptepti" și odraslele lor ,,de bani gata". Cine poate să-mi garanteze mie că în momentul în care unul din cei menționați mai sus îl lovește pe trecerea de pietoni (ziua, în amiaza mare) pe unul din cei mulți și săraci, nu o să fie nici pană de curent, nici pană de net și nu o să se întâmple nici un fenomen inexplicabil prin care imaginile să dispară?

marți, 9 aprilie 2013

AsfaltaREA

         


             Acum câțiva ani, un om (care era la vremea respectivă era primarul unui orășel de provincie) se lăuda cu un mare plan de asfaltare. Mi-am permis să las un comentariu care suna cam așa: La noi în țară asfaltările sunt slabe și păguboase. Raportul calitate/preț este sub orice critică. Sunt rarisime cazurile în care valoarea calității nu are semnul ,,-" în față. Presa a descoperit foarte multe cazuri în care asfaltările au fost de fapt șpăgi mascate. Dacă un primar din România are cuaj să-și treacă la Realizări ,,asfaltarea orașului", eu îl rog frumos să treacă și prețul plătit pentru aceste lucrări.
               Respectivul mi-a transmis printr-un intermediar că orice ar face el pentru oraș, eu am un comentariu negativ. Ce am cu el? De ce nu îl las în pace, că el își dă toată silința să ridice orașul ăsta? Atunci i-am spus că îi doresc să reziste în funcție atâta cât o să reziste și asfaltul pe care îl pune. Asfaltul a ținut un an și ceva, el a ținut mai mult dar tot a zburat la alegeri.
                În această dimineață am avut senzația că trăiesc un ,,déjà vu"  când am văzut tiparul aceluiași articol cu asfaltări cu poza unui alt edil.        



marți, 5 martie 2013

Trubadurul





 La colț de stradă un om sta
 Și chitara o chinuia.
 Toată lumea-l înjura
 Când amarul și-l cânta.
 
 ,,O femeie am iubit
 Și astăzi m-a părăsit
 Am iubit-o foarte tare
 Și-acum inima mă doare...
 
 Ea e blonda cea frumoasă,
 balerina, grațioasă.
 Pentru ea respir, trăiesc,
 din vina ei mă prăpădesc!
 
 Până nu ne-om împăca,
 De-aici nu mă voi mișca.
 O să-mpart cu strada toată
 Agonia mea sărată.
 
 Voi cânta povestea mea,
 Oricui mă va asculta.
 Vă rog să nu mă înjurați
 Și cu mine să cântați!
 
 O femeie am iubit
 Și astăzi m-a părăsit
 Am iubit-o foarte tare
 Și-acum inima mă doare...
 
 Până nu ne-om împăca,
 De-aici nu mă voi mișca.
 O să-mpart cu strada toată
 Agonia mea sărată."

sâmbătă, 23 februarie 2013

Înainte să renunți, ascultă ce am eu de spus


Omule, oricine ai fi tu, de la cel mai mare magnat la ultimul măturător de stradă, de la cel mai respectat academician până la elevul corigent cu cele mai mici șanse de a promova anul, de la cel mai apreciat preot/predicator/abate/rabin până la ateul cel mai pornit împotriva religiei, citește cu atenție ceea ce urmează.
 Promit să nu te obosesc folosind tot felul de clișee motivaționale, așa cum fac mulți psihologi în cărțile lor. Acestea sunt doar cuvinte goale. În loc de asta, eu o să încerc să fac o demonstrație prin analogie. Pentru asta o să mă folosesc de niște evenimente cu care sunt sigur că 90% din cei care citesc articolul sunt la curent.
 Dacă mă cunoști, te rog să mă uiți pentru câteva minute, te rog să uiți că ești pe blogul meu și că eu sunt autorul acestui articol. Lucrul acesta nu contează. Sentimentele pe care le ai față de mine nu trebuie să influențeze ceea ce urmează.
 Toți am trecut prin momente grele și atâta timp cât încă respirăm, toți avem garanția că ne așteaptă momente și mai grele în viitor. Creștinul le spune ispite respectiv încercări de la Dumnezeu. Ateul și agnosticul le numesc momente grele, zile/perioade proaste, întâmplări triste, etc. Nu intru în mai multe detalii, suntem toți de acord că vorbim despre aceliasi lucruri chiar dacă le numim diferit.
 Creștin, agnostic sau ateu, trecerea ta printr-un astfel de moment se aseamănă cu meciul pe care o echipă de fotbal îl dispută în deplasare. Tot stadionul este împotriva ta. De câte ori recuperezi mingea ești fluierat, ești înjurat pe tot parcursul meciului iar când adversarii tăi marchează, tot stadionul explodează de fericire. Creștinilor le aduc aminte de Iov (vezi cartea Iov în Vechiul Testament). Acesta era un om drept căruia au început dintr-o dată să i se întâmple toate nenorocirile posibile. Așa cum spuneam, la sfârșitul meciului ești în lacrimi și nimeni nu te compătimește. Toți se bucură pentru înfrângerea ta.
 Așa au pățit recent CFR Cluj și Steaua în Europa League.





Am putea spune că după un moment greu, după un meci în deplasare, după o încercare sau după o ispită, viața te conduce cu 2-0. Întrebarea e ,,Ce faci, care e următorul pas?". Majoritatea oamenilor renunță. În ciuda faptului că au exemplul lui Iov, chiar exemplul lui Hristos, și alte multe exemple, aș îndrăzni să spun că avem chiar și chiar un tratament format din pocăință-iertare-reabilitare, cu toate acestea majoritatea creștinilor sunt și ei tentați să renunțe după o ispită grea sau o încercare puternică.
 În viață, că și în fotbal, există și un meci retur. În viață, durată celor două meciuri nu e una fixă. Uneori calvarul din meciul din deplasare ți se pare interminabil. Agonizezi așteptând să se termine odată. Returul de pe teren propriu se poate termina doar în momentul în care îți dai ultima suflare.
 Dar dacă aștepți acest retur resemnat, dacă pleci cu ideea că ai pierdut deja și îți propui să te concentrezi pe alte lucruri, o să pățești ce a pățit CFR Cluj. O să iei 5 și totuși o să pici examenul.



 Nu uita că returul îl joci acasă. Nu uita că sunt mulți oameni care te iubesc și care sunt alături de tine.  Indiferent cât de greu e, atâta timp cât încă mai respiri și poți să stai în picioare, trebuie să termini cursa de dragul celor care și-au pus speranțe în tine.




 Tatăl acestui atlet aleargă împreună cu fiul său, așa și Dumnezeu aleargă alături de fiecare fiu al Său care și-a rupt un picior în cursa asta la care îi spunem viață.
 Cu această atitudine trebuie să intri în teren atunci când viața îți oferă revanșa. Trebuie să alergi până la capăt, așa cum a făcut Steaua în returul cu Ajax. Așa trebuie să treci peste un moment greu.




 Acum închide această pagină și pregătește-te. Fă-i pe oamenii care te iubesc să cânte așa cum cântă acești suporteri mândrii de performanța realizată de favoriții lor.





miercuri, 20 februarie 2013

Klaus Johannis in PNL





               Presa o cataloghează drept o mare surpriză, nu e chiar așa. La nivel local, Klaus Johannis a avut susținerea PNL-ului de cel puțin 5 ani. Sunt sigur că aveau o înțelegere dinainte, era omul lor. Era independent doar pentru că și-a construit o reputație în Sibiu. A făcut multe lucruri bune pentru oraș, a condus în stil de mare politician.
              În momentul în care intri într-o cocină de porci, automat te murdărești. Dacă stai mai mult îți intră mirosul în haine. Din păcate, toate partidele politice din România sunt murdare. Se pare că în PNL era un loc liber după plecarea lui Gigi Becali. Cum poate un om elegant, rafinat, care iubește teatrul, să ocupe scaunul lăsat liber de un cioban?
              În aceste noi condiții, cred că o să-i fie tare greu să mai câștige un mandat peste trei ani. Sibienii l-au ales tocmai pentru că nu făcea parte din niciun partid și nu slujea intereselor unor oameni de afaceri de la București.
              Domnule Primar, va rugăm să nu supuneți acest oraș intereselor unui partid!

miercuri, 13 februarie 2013

Sir Alex Ferguson


        Luna februarie este luna în care se reia cea mai importantă competiție fotbalistică la nivel de echipe de club, iar eu am realizat că nu am mai scris de mult timp un articol despre football. De ce scriu football? Pentru că eu consider că nu avem dreptul să românizăm acest cuvânt decât în momentul în care o să câștigăm un Campionat Mondial.



         Pentru că în seara aceasta se joacă Real Madrid - Manchester Utd, cel mai interesant meci de până acum din acest sezon de Uefa Champions League, se cuvine să vorbim puțin despre cel mai bun "football manager" din istoria acestui sport (părere personală): Sir Alex Ferguson.
         La 31 decembrie 1941 se naște Alexander Chapman Ferguson la Glasgow, în Scoția. În 1957 își începe cariera de fotbalist profesionist la echipa Queen's Park. A mai jucat pentru St. Johnstone, Dunfermline Athletic, Rangers, Falkirk, pentru ca în anul 1974 să își încheie cariera în tricoul celor de la Ayr United. A fost un jucător ofensiv, a fost folosit cel mai des ca mijlocaș ofensiv sau atacant. Are 317 meciuri de campionat jucate în care a reușit să înscrie de 170 de ori.
            Își începe cariera de manager în 1974 la echipa East Stirlingshire, trece apoi pe la St. Mirren dar cariera sa cunoaște un progres important odată cu mutarea la Aberdeen, echipă cu care reușește importante performanțe. Între 1985 și 1986 antrenează naționala Scoției dar nu reușește performanțe importante.
            În noiembrie 1986 semnează cu Manchester Utd, echipă pe care o antrenează și în prezent. A schimbat și a reinventat stilul de joc al acestei echipe de nenumărate ori. A avut sub comanda sa jucători importanți precum: Peter Schmeichel,  Eric Cantona, Roy Keane, David Beckham sau Cristiano Ronaldo. În cei peste 26 de ani petrecuți pe Old Trafford, a câștigat 12 titluri, 9 cupe, de două ori UEFA Champions League, odată Cupa UEFA, odată Supecupa Europei și tot odată Campionatul Mondial al cluburilor.
            În 1999 primește rangul de "Knight Bachelor", unul din cele mai importante ranguri din sistemul de onoruri la Imperiului Britanic.

joi, 31 ianuarie 2013

Apologia lui pseudo-Einstein


 
 
 Un profesor universitar și-a provocat studenții întrebând: Există Dumnezeu?
 Un student s-a grăbit să răspundă: Da! Dumnezeu există!
 Profesorul a spus: Dacă Dumnezeu există, El a creat răul. Iar dacă răul există (așa cum putem observa din propriile noastre acțiuni), atunci Dumnezeu este rău!
 Studentul nu a putut să răspundă acestei afirmații, așa că profesorul a concluzionat: Credința în Dumnezeu e un basm.
 Un alt student a ridicat mâna și a cerut voie să pună o întrebare. A primit învoire și a întrebat: Domnule profesor, frigul există?
 Profesorul a răspuns indignat: Ce fel de întrebare mai e și asta? Sigur că există, nu ai fost niciodată răcit?
 Tânărul student a răspuns: De fapt, frigul nu există. Conform legilor Fizicii, ceea ce numim noi frig este de fapt absența căldurii (energiei calorice). Orice poate fi studiat atâta timp cât degajă energie (căldură). Zero este absența totală a căldurii, dar frigul nu poate exista. Este un termen creat pentru a descrie cum ne simțim în lipsa căldurii.
 Studentul a mai întrebat apoi: Întunericul există?
 Profesorul a răspuns: Bineînțeles că există.
 Iarăși greșiți, nici întunericul nu există. Întunericul este lipsa luminii. Lumina poate fi studiată, întunericul nu poate fi prins. E de ajuns ca o mică rază de lumină să treacă prin întuneric că să lumineze o suprafață pe care o întâlnește. Întunericul este un termen pe care oamenii l-au inventat ca să descrie lipsa luminii.
 În cele din urmă studentul a întrebat: Există răul?
 Profesorul a răspuns: Bineînțeles că există, tocmai am vorbit despre crime, violuri, furturi, toate acestea sunt rele.
 Studentul a răspuns: Nici răul nu există, domnule. E tot un termen creat de oameni pentru a descrie absența  lucrării lui Dumnezeu în inimile lor.
 Profesorul și-a plecat capul și nu a mai răspuns.
 
 Legenda spune că studenul nu era altul decât Albert Einstein

În sesiune nu dorm




În sesiune nu dorm decât dacă-mi dai somnifere 
 Și cum nu iau pastile, fratele meu alb, dă-mi o bere 
 Beau în cinstea profului că mi-a fost dor de el 
 Și el bea în cinstea mea fiindcă o ardem la fel. 
  
 Am hibernat ca ursul și nu m-am dus la cursuri 
 Mut reședința la Sibiu, începe stresiunea 
 Dimineața leneveală, fă cafeaua, umple cana 
 Că o noapte de învățat e cât un semestru la "Lucian Blaga". 
  
 Frații mei Moldova, Ardeal sau București 
 Cu bani puțini sau mulți cu toții o ard în examene 
 Paharul sus now, că mie-mi place să torn 
 Nu de altceva dar în sesiune nu dorm 
  
 În sesiune nu dorm, în sesiune nu dorm 
 Nu am somn, nu am somn 
 Zori zilei mă prind note de curs citind 
 Pentru că în sesiune nu dorm, în sesiune nu dorm (x2) 
  
 Și nu am nici-o vină că-n sesiune ochii mei sunt sensibili la lumină 
 Sunt sigur că-l văd pe prof și pun pariu că se combină 
 Domnu profesor ți-am desenat pe foaie o savarină 
  
 Da, că mă îndrept spre facultate 
 Cu șapca întoarsă în cap și cu adidași în picioare 
 În bagaj am două țoale lângă banii de cafea și mâncare 
 N-am nevoie de busolă că mă las ghidat de soare 
  
 Și jur că m-aș băga la somn 
 Să-mi rulez cursul pe seslong 
 Dar spune-mi cum ai vrea să dorm 
 Când am în spate o gașcă întreagă 
 Care strigă Rappin'on? 
  
 În sesiune nu dorm, în sesiune nu dorm 
 Nu am somn, nu am somn 
 Zori zilei mă prind note de curs citind 
 Pentru că în sesiune nu dorm, în sesiune nu dorm (x6) 

marți, 29 ianuarie 2013

Problema "SC Comunale" - punct de vedere

 Un portal de știri locale anunță:

"Consilierii locali vor fi nevoiţi să decidă joi cu prilejul şedinţei din această lună dacă se constituie sau nu parte civilă în procesul în care foşti consilieri locali sunt acuzaţi de DNA de corupţie în cazul privatizării transportului local."


     DNA-ul consideră că privatizarea serviciului de transport public local din Tarnaveni s-a făcut cu un prejudiciu de 10 milioane de euro pentru Consiliul Local.  
       Eu am o altă opinie. Transportul local ar fi adus prejudicii mari dacă ar fi rămas în proprietatea Consiliului Local. Transportul local e profitabil numai în măsura în care există muncitori care trebuie transportați din zonele în care locuiesc, la locurile de muncă. Și cum la noi în oraș nu mai există locuri de muncă... 
        Chestia asta e doar de fațadă, se urmărește iar distragerea atenției opiniei publice de la adevăratele probleme și de la adevărații vinovați, vulturii care își pun la congelator ce a mai rămas din cadavrul acelui combinat chimic și nu le pasă de agonia prin care trece acest oraș.  



joi, 24 ianuarie 2013

DNA Mureș, ai început să funcționezi


           


             Din momentul în care PDL și UDMR au început să conducă țara, eu nu am mai auzit și nu am mai citit nimic despre activitatea DNA Mureș. Am crezut că nu mai există așa ceva. Toți afaceriștii făceau ce vroiau fără nici umpic de frică sau rușine.
            De când a ajuns USL-ul la putere și de când a fost îndepărtată UDMR din peisajul guvernării, DNA Mureș a ieșit din ascunzătoare. Sper să se declanșeze o adevărată operațiune de deratizare în lumea afacerilor din județ. Sper să fie vizați în special cei pentru care UDMR a creat condiții favorabile.
            Se pare că a început deja acest proces. Presa locală anunță:


"Doi adminsitratori de societăţi comerciale, cetăţeni maghiari,  au fost depistaţi de procurorii DNA Târgu Mureş că făceau evaziune fiscală cu produse energetice neaccizabile. Cei doi cetăţeni maghiari, împreună cu alţi membri ai grupării infracţionale, au prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma de peste 10 milioane de euro, bani care au fost reintroduşi în circuitul evazionist, spălaţi în diverse modalităţi şi însuşiţi de membrii grupării."

 Probabil că urmează cei care au făcut afaceri cu terenuri și politicienii locali care i-au ajutat. 

marți, 22 ianuarie 2013

Procesul de OTVizare a fost oprit


              OTV, televiziunea lui Dan Diaconescu, va fi închisă. CNA a retras marţi licenţa postului OTV după ce, timp de patru ani, televiziunea nu şi-a plătit amenzile pentru încălcare a legii audiovizualului. Dan Diaconescu a organizat o conferinţă de presă în care a vorbit despre motivele pentru care OTV a fost închis. El a declarat că retragerea licenţei postului său de televiziune este un abuz din partea lui Victor Ponta şi a lui Traian Băsescu şi că la baza deciziei stau motive politice.

   ,,un blog incomod..."  salută această decizie luată de CNA!





          Consiliul Naţional al Audiovizualului a retras, în şedinţa de marţi, cu unanimitate de voturi, licenţa audiovizuală a televiziunii OTV, fapt care presupune că postul controlat de Dan Diaconescu nu va mai putea emite.

            OTV a primit amenzi în cuantum de 1,17 milioane de lei de la Consiliul Naţional al Audiovizualului, începând din anul 2009 şi până pe 28 martie 2012, când televiziunea lui Dan Diaconescu a intrat în insolvenţă, postul TV nefăcând dovada achitării lor, fapt pentru care i-a fost retrasă licenţa.


sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Frumusețe în patru anotimpuri


 M-am uitat la una din pozele tale.
 Ești atât de frumoasă iarna!
 Zăpada strălucește în jurul tău
 dar tu strălucești mai cuminte, mai pur,
 mai frumos...

 În altă poză era primăvară
 și natura zâmbea, își cânta bucuria!
 Dar florile au schimbat versurile
 și au început să cânte despre tine,
 pentru că tu zâmbeai mai frumos...

 Văzând o clipă din frumusețea ta
 prinsă într-o fotografie,
 Vara a vrut să te topească.
 Vântul te-a apărat, mângâind cu cele mai plăcute adieri
 chipul tău delicat...

 Dar cea mai frumoasă clipă ilustrată
 a fost cea în care ai pășit în mijlocul codrului galben,
 înveșmântată într-o mantie din mătase de trandafir!
 Ai sfidat chiar și toamna,
 cu eleganța ta.
 Ești mai frumoasă în fiecare anotimp!

marți, 8 ianuarie 2013

Stau la coadă




    Cu toate că am evadat din comunism de mai bine de 20 de ani, încă ne place să stăm la cozi. Acești sibieni s-au trezit cu noaptea în cap în această dimineață, au mers până pe strada Mitropoliei și în jurul orei 06:30 erau așezați frumos la coadă. De ce erau acolo? Că să-și schimbe permisul auto înainte să intre în vigoare noua lege care îi obligă să treacă pe la medic și să demonstreze că sunt apți să conducă. Erau cam somnoroși, blițul i-a cam deranjat și au început să producă unde sonore care semănau cu înjurăturile. Așa e în România! :( 

vineri, 4 ianuarie 2013

Monument funerar


         

             Sergiu Nicolaescu nu a fost. Sergiu Nicolaescu este și va rămâne mereu. Presa face din această trecere a maestrului, un circ rușinos. Se bat pentru cadavrul lui dar nici măcar nu se bat vulturește. Se țigănesc de ieri dimineață și nu se opresc nici măcar pentru un moment. Nu-i acordă maestrului nici măcar momentul de reculegere pe care îl merită.
            A fost un om atât de mare încât nu mai contează ce o să se întâmple cu rămășițele lui. Dacă familia îi va da trupul focului și îi vor arunca cenușa cine știe unde nu o să fie o mare tragedie. Trupul le aparține lor dar creația ne aparține nouă. Fiecare dvd cu un film regizat de dânsul îi va fi mormânt, sala de cinema, plină până la refuz, îi va fi cântare de îngropare iar monument funerar îi vom ridica noi, nu din piatră, nici din marmură ci din respectul, admirația și gratitudinea unui popor.
        Nu pot să închei spunând "Dumnezeu să-l odihnească!" pentru că vreau să-l lase viu, în creațiile sale. Să se bucure de ele multe generații.

joi, 3 ianuarie 2013

Hai să amendăm!


           Am citit astăzi pe un portal (portalul ăla care pupă în fund pe oricine deține puterea la noi în oraș) niște articole foarte amenințătoare. Din ele rezultă că Primăria Municipiului Tarnaveni s-a pus pe dat amenzi pentru imobilele neîntreținute și pentru curățenie. În filmele cu mafioți, amenințări de felul acesta, foarte discrete, deghizate în știri, apar atunci când unele firme nu cotizează, nu plătesc taxa de protecție. Sper să nu se întâmple așa ceva și la noi în oraș.

       
     

       Să luăm de exemplu acest imobil. Vedeți cum arată? Da, e în Tarnaveni, în cartierul Viitorului. Poza e făcută în 2 ianuarie 2013. În acest imobil locuiesc oameni, majoritatea fără acte, în niște condiții greu de descris. Problema acestui imobil există încă de pe vremea domului Popa Octavian dar nu a fost ridicată niciodată. De ce? Poate pentru că oamenii ăia sunt protejați de un om cu putere financiară și politică în schimbul unor servicii care le prestează. Sau, poate că toți primarii de până acum s-au gândit că oamenii ăia sunt alegători și nu e bine dacă sunt deranjați.


         Hai să zicem că imobilul ăsta e într-un cartier și nu merită atenția Primăriei, cu toate că e absurd. Dar ce facem cu fațada bibliotecii? Din câte știu, biblioteca aparține Primăriei și are nevoie urgentă de lucrări de renovare. După cum vedeți din această poză, cade tencuiala. Credeți că oamenilor care conduc orașul le pasă? Biblioteca și Casa de Cultură nu prezintă interes pentru că nu aduc bani. Ar fi și mai bine dacă le-ar demola, să rămână oamenii proști și să le creadă lor minciunile în fiecare campanie.

         Nu ar strica niște reparații nici la Gimnaziul de Stat "Traian". Mă surprinde faptul că nu au început deja lucrări de renovare deoarece am auzit că domnul Meghesan se înțelege bine cu noua directoare de acolo.

         Și acum să vorbim despre mizerie. Eu consider că Tarnaveniul este un oraș curat, atât în cartiere cât și pe centru. Mizerie mare e doar în politică. Singură perioadă în care centrul orașului este absolut mizerabil e atunci când Primăria închide circulația și organizează "Zilele orașului". Ultima dată când s-a întâmplat asta, în ultima zi de festival (duminica dimineața) mergeam la biserică. Tot centrul era plin de doze de bere, cartoane și ambalaje ale diferitelor produse iar în fața Bisericii "Sfântul Gheorghe" era un morman mare de gunoaie fix în mijlocul drumului.
        Domnule Primar, înainte să-i mai puneți pe mercenarii ăia să mai anunțe tot felul de amenzi, va rog să vă gândiți la soluții pentru problemele prezentate în acest articol.

marți, 1 ianuarie 2013

Martin, Gheorghe și Târnăveni


 marți, 1 ianuarie 2013,
 ora 11:00,
 frig dar totuși cer senin,
 soarele se oglindește în râu.

                                      Este dimineața cea mai liniștită din an. E firesc să fie așa după noaptea cea mai tulburată. Orașul e pustiu. Toți cei care-i tulbură liniștea de obicei, dorm în această dimineață. Clopotele ar rupe tăcerea cântând ,,Trup și Sânge, se amestecă-n pahar. E Golgota masa Sfântului Altar". Dar somnul lor e mai adânc decât de obicei și nu contează clopotele dacă nimeni nu e treaz să le audă. Liturghia se sfârșește dar continuă în afara bisericii pentru cei doazeci de oameni, aproape toți trecuți de borna 50, care au mulțumit întâi lui Dumnezeu și abia apoi au îndrăznit să se bucure.


                                      Doi bătrâni se îmbrățișează, fericiți că se văd pentru prima oară în acest an. Sunt prieteni de foarte multă vreme. Cei mai tineri spun că prietenia lor e mai veche decât piatra de temelie a acestui oraș. Un cerșetor îmbrăcat subțire se apropie de ei să le ceară milostenie. Unul din ei își da jos haina și îl învelește pe cerșetor cu ea. Celălalt scoate niște mărunțiș și îl pune în mână cerșetorului. Acesta se uită și vede că erau bănuți de aur.
               - Voi nu sunteți pensionari, nici măcar nu sunteți de aici! strigă cerșetorul indignat
               - Ai dreptate om sărman.
               - Cine sunteți voi și cum puteți să faceți așa ceva? Cum să dai unui cerșetor o haină așa de scumpă și bani de aur? Unde s-au mai auzit unele ca acestea? Majoritatea oamenilor din oraș mă ocărăsc dacă merg să le cer ceva.
                - Ai nevastă și două fete. Locuiești lângă fostul combinat. Ai lucrat acolo până s-a închis, apoi ai trăit mai mult din mila altora. Ai o cruce grea, ca să poți pune ceva pe masă ai furat fier din combinat.
                                           Auzind acestea, cerșetorul a luat-o la fugă. Acasă, i-a povestit nevestei sale cum a primit de la doi bătrâni o haină de iarnă și cinci bănuți de aur. Aceasta i-a spus că e nebun, s-a îmbătat de revelion și a furat haina și bănuții de la un petrecăreț neatent.

                Cei doi bătrâni nu sunt alții decât cei doi sfinți rânduiți de Dumnezeu să ocrotească aceste locuri, Sfântul Martin și Sfântul Gheorghe, iar cerșetorul se numește Tarnaveni.