L-am lasat o zi sa faca plaja si apoi am venit si l-am intors sa se bronzeze si pe spate... Asa ,bronzat, natura nu-l mai recunoaste si trebuie sa-l adunam si sa-l aducem acasa,in Shura...
Ce fericite vor fi la iarna animalele care vor manca acest fan...
Pe camp,in locul care ramane liber, va creste iarba noua,mai scurta si mai deasa...o iarba pe care oamenii o numesc otava...
Caruta cu care aducem fanul are prinse pe margini niste rudite de lemn si o alta rudita de lemn,mai mare si mai grea, pe care o vom aseza deasupra pentru a prinde cat mai bine fanul.
Am mai luat cu noi trei furci si doua greble,unelte absolut necesare la adunatul fanului...
Fanul se aduna astfel:
Se trage cu furca tot fanul de la marginile locului spre mijloc. Apoi se ia cu furca si se aseaza in gramezi mari numite capite.Se grebleaza locul pentru a nu ramane nimic.Apoi incepe incarcatul. Unul din oameni se urca in car iar altul ii arunca sus fanul din capite,al treilea sta in fata la cal pentru ca acesta sa nu miste si omul din car sa nu cada.
Dupa ce carul este plin se pune sus ruda cea grea si se leaga de car cu niste funii groase pentru ca fanul sa nu cada...
La descarcat e nevoie de trei oameni: unul care sa arunce din car,unul care sa ia fanul aruncat si sa il duca pana la al treilea care il aseaza in Shura
Exact asa am facut si noi...ne-a luat ceva timp ca locul era destul de mare.Am terminat abia seara dar desi eram foarte obositi mai aveam energie pentru glume si povesti...
Asta-i viata la tara...obositoare... dar frumoasa...
Am scris acest articol pentru cei ce n-au iesit niciodata din inchisoarea de beton numita oras...Incercati macar odata... cateva zile de munca la camp te vindeca de stres...mai simtim si noi ca traim....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu