În dulapul unei fete de 17 ani, o căciulă cu urechi plângea cu lacrimi de crocodil. Toate celelalte haine râdeau de ea. Un pulover de lână croșetat, vine lângă ea și o întreabă:
-Ce-ai pățit?
căciula începe să povestească printre suspine
-Totul a început acum câteva săptămâni, la magazin. Stăteam acolo cu surorile mele și așeptam să mă cumpere cineva. Am văzut cum veneau fete și își alegeau câte o căciulă. Pe rând, toate surorile mele au fost cumpărate, dar pe mine nu mă vroia nimeni. Eram așa de nerăbdătoare să îmi împlinesc menirea, să apăr capul unei fete de frig și de zăpadă. Așteptarea a luat sfârșit vinerea trecută. M-a cumpărat o fată atât de frumoasă! Eram foarte fericită. M-a dus acasă și m-a pus în dulap, promițându-mi că a doua zi o să mă poarte. A venit și ziua cea mare. Eram în culmea fericirii! M-am revăzut după mult timp cu surorile mele. Toate eram tare mândre de proprietarele noastre. A venit apoi seara acele zile cu o veste necruțătoare pentru noi. Eram pe capul proprietarei mele și ea era cu telefonul în mână, citea ultimele noutăți de pe facebook. Deodată mă trage jos de pe cap și se uită nervoasă la mine. A țipat la mine ,,Nu mai ești bună de nimic!". M-a aruncat în acest dulap jurând că nu mă va mai purta niciodată. De atunci stau aici și plâng.
Puloverul o mângâie pe cap și îi răspunde:
-Pe tine măcar te-a purtat. Eu sunt un pulover croșetat de bunica ei și nici măcar nu a vrut să mă încerce. M-a adus direct aici. Trăiesc cu speranța că o să-și amintească într-o zi de mine. Dacă nu o să mă poarte, măcar să i se facă milă de mine și să mă dăruiască unui om sărac...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu