Jurnal de anticampanie AKOS MORA DANIEL

                       

                    În momentul ăsta mă bucur foarte mult că nu mai locuiesc în Tarnaveni. Mă bucur pentru că nu o să apăra în decembrie pe buletinul meu de vot numele AKOS MORA DANIEL (USL). Pentru cine nu știe, acest om este unul din acei patroni care s-au îmbogățit făcând afaceri cu statul. Ce s-au gândit cei de la USL? Dacă tot e profesionist băiatul, hai să-l facem senator de Mureș.

"O firmă a consilierului judeţean din Mureş Mora Akos Daniel (PNL) a avut contracte atribuite prin achiziţie publică pentru construcţii de şcoli şi spitale, în valoare de peste 13 milioane de lei, iar ANI a sesizat DNA în cazul său, în timp ce Mora anunţa că va da în judecată agenţia."

http://www.gandul.info/news/in-mures-firma-unui-consilier-pnl-a-avut-contracte-de-13-milioane-lei-cu-autoritati-publice-8860677


                     Nu știu cine candidează împotriva lui dar sper să nu fie ales, m-am săturat de astfel de oameni care se îmbogățesc din conturile statului și apoi se uită urât la oamenii de rând. Se tot repetă aceeași poveste de 20 de ani. Până când o să tot punem botul și o să tot închidem ochii? Din păcate sunt mulți cretini și mulți oameni ușor de cumpărat în colegiul 3. :(

Aripi calde

Îmbrăcat în haine de cerșetor, 

 poetul ședea trist 

 lângă tomberonul existenței sale 

 și medita... 

  

 Tu, ființă delicată, 

 zburai de mult în urma lui 

 urmărindu-l de sus  

 cu ochișorii tăi blânzi de căprioară. 

  

 Ai coborât lângă el, 

 ți-ai scos aparatul foto 

 și i-ai făcut o poză. 

 Blițul i-a atras atenția. 

  

 - Lasă-ți toată tristețea aici, 

 prizonieră în această imagine. 

 Nu mai sta aici singur, 

 ai multe lucruri de oferit lumii. 

  

 Te-ai apropiat și te-ai așezat lângă el. 

 L-ai mângâiat cu aripa ta caldă, 

 așa cum o cloșca inimoasă 

 îl ia sub aripa ei pe micul puișor dezorientat. 

  

 El se ridică, 

 caută ceva în tomberonul existenței sale. 

 Dintr-o cutie, 

 scoate o coroniță strălucitoare. 

  

 - Mă urmărești de mult, 

 nobilă făptură. 

 Ai stat mereu în urma mea 

 și nu ai renunțat chiar dacă m-ai văzut cu alta. 

  

 Acesta e momentul tău, 

 momentul în care primești ce ți se cuvine. 

 De astăzi ești împărăteasa versurilor mele, 

 de astăzi strălucești ca Luna între stele! 

  

Toamna la 30

 Gustând din strugurii ei dulci,
 m-am îmbătat de mustul fericirii.
 A fost una din nopțile alea în care nu te culci,
 te lași purtat de ea pe căile pieirii

 De toamnă, acum sufletul mă doare,
 Galben, portocaliu, cărămiziu...
 Simt cum totul în jurul meu moare,
 Sufletu-mi rămâne codru chelios, murdar și pustiu.

 Am avut la marginea lui o păpădie
 dar ieri am văzut un cioroi zburând cu ea în cioc.
 De acum vântul tot mai rece adie,
 iar raze calde de soare nu mai avem în stoc.

 Toamna e ca o femeie parșivă de 30
 care îți bea iubirea până la fund și apoi sparge paharul,
 te face să o iubești pe veci
 și apoi te lasă, singur să-ți îneci amarul.

Aripi de lebădă

 Am învățat că dragostea înseamnă libertate
 și ție îți place mult să zbori.
 Am învățat mult din greșelile trecutului,
 mă stăpânesc, îndur dorul până la disperare sau moarte.
 
 Ființă cu aripi strălucitoare de lebădă,
 plecarea ta mă întristează mult.
 Sper să-ți găsești fericirea,
 dar nu uită că lacrimile mele, râuri-râuri curg.
 
 O să îl rog pe Dumnezeu în fiecare zi
 să-mi dea aripi să zbor după tine.
 Mi-aș da întreaga viață pentru o singură clipă,
 doar o clipă în care și tu să mă iubești doar pe mine.
 
 Durerea e mare și nu mai am cuvinte,
 așa că închei aici această erupție de lavă fierbinte!

3 ore. studiu despre ea

             Sunt câteva luni de când o femeie a apărut de nicăieri și a început să deseneze sentimente pe o tăbliță  ce a găsit-o în sufletul meu. Când m-am uitat prima dată la tăbliță, mi s-a părut că desenul seamănă cu o pălărie albă. M-am uitat mai atent și am constatat că poate la fel de bine să fie vorba despre Luna de pe cer. Atunci am întrebat-o pe femeie: De ce mă iubești, Selena? Nu înțelegi că sufletul meu e un cer prea mic pentru tine?

http://mihailsurdu.blogspot.ro/2012/05/de-ce-ma-iubesti-selena.html

             După un timp, a desenat două aripi. În trufia mea, nu le vedeam rostul, și am ras de ele. Ea s-a supărat și pe drept cuvânt, pentru că acele aripi le avea ea pe spate. Ele au purtat-o la mine. Atunci am rugat-o din tot sufletul: Femeie cu aripi, mai iartă-mă din când în când și mai întoarce-te la mine.

http://mihailsurdu.blogspot.ro/2012/07/femeie-cu-aripi.html

           Într-o zi, a lăsat tăblița și a plecat să deseneze pentru altul. Deja o iubeam mult de tot, am înnebunit de gelozie și am început să spun că aripile ei sunt de fapt aripi negre de cioară.

http://mihailsurdu.blogspot.ro/2012/08/aripi-de-cioara.html

         A auzit și a fost destul de dureros pentru ea. Dar totuși, s-a întors într-o zi. Mi-a reamintit un lucru pe care îl uitasem din cauza geloziei, faptul că forma supremă de dragoste este libertatea.

http://mihailsurdu.blogspot.ro/2012/07/femeie-cu-aripi.html

        Atunci am decis că e momentul să încep să-mi asum această dragoste până la capăt, ca un martir, fără să aștept sau să pretind ceva de la ea.

http://mihailsurdu.blogspot.ro/2012/09/cum-traieste-el-dragostea.html

         Această atitudine a dat deja câteva roade. Am reușit într-o seară să-mi adun tot curajul și am trecut pentru 3 ore în lumea ei. Țin să menționez că e o lume de care mi-a fost teamă, e o lume în care eu nu mă potrivesc foarte bine, e o lume în care nu știu dacă? sau cât? aș putea rezista. Timp de 3 ore m-am ținut ca scaiul după ea, am studiat-o căutând răspunsuri la multe și complicate întrebări. Poate că am fost enervant, dacă nu pentru ea, cel puțin pentru câțiva din prietenii ei, care nu se mai puteau bucura de atenția ei din cauza mea.

           Oricum, am găsit câteva răspunsuri. Când o strângeam în brațe, m-am concentrat să-i simt bătăile inimii prin toată acea gălăgie. Erau precum erupțiile unui vulcan care îți umple sufletul cu o lavă de sentimente calde. Mai trebuie să menționez și acel zâmbet pe care nu poți să-l citești decât pe chipurile fetelor care se știu iubite mult de tot și care se mândresc cu acest lucru. Nu sunt sigur că am văzut acel zâmbet în seara aceea, dar sunt sigur că am văzut o urmă a lui sau o încercare de a ieși în față.

            Când am ajuns acasă, am scos tăblița din buzunarul de la piept al sufletului și am privit-o. Am recunoscut chipul ei din acea seară, cu tot cu acea codiță împletită care mi-a plăcut foarte mult.