Mădălina e cel mai frumos nume de fată.
Când îl rostesc, mă gândesc la noi doi într-o barcă.
Mergem înainte pe linia orizontului,
tu vâslești pe mare, iar eu vâslesc pe cer.
Natura, constatând cutezanța noastră,
începe să-și dea toată silința încercând să ne oprească.
O furtună mare ne umbrește fericirea,
dar barca noastră e de nescufundat. E iubirea!
De tunete, fulgere și valuri uriașe
ne apărăm unul pe altul rămânând împreună.
Dragostea nu e dragoste adevărată
dacă nu rezistă în vreme de furtună.
Orice s-ar întâmpla cu noi,
Te iubesc, Mădălina!
La auzul numelui tău
tenorul tunet tace.
Ca la un descântec,
valul cel mare se retrage.
Iar noi de-acum vâslim fericiți,
de nimic nu mai putem fi opriți
Cum poți să nu iubești o Mădălina
și să nu vrei să rămâi cu ea pentru totdeauna?
Când îl rostesc, mă gândesc la noi doi într-o barcă.
Mergem înainte pe linia orizontului,
tu vâslești pe mare, iar eu vâslesc pe cer.
Natura, constatând cutezanța noastră,
începe să-și dea toată silința încercând să ne oprească.
O furtună mare ne umbrește fericirea,
dar barca noastră e de nescufundat. E iubirea!
De tunete, fulgere și valuri uriașe
ne apărăm unul pe altul rămânând împreună.
Dragostea nu e dragoste adevărată
dacă nu rezistă în vreme de furtună.
Orice s-ar întâmpla cu noi,Te iubesc, Mădălina!
La auzul numelui tău
tenorul tunet tace.
Ca la un descântec,
valul cel mare se retrage.
Iar noi de-acum vâslim fericiți,
de nimic nu mai putem fi opriți
Cum poți să nu iubești o Mădălina
și să nu vrei să rămâi cu ea pentru totdeauna?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu