Despre oameni și câini

               Cazul copilului găsit mâncat de câini a împărțit lumea în două tabere: iubitorii de câini și așa-zișii iubitori de oameni. Situația este extrem de interesantă deoarece ambele tabere au câteva argumente valide (putem spune că ambele tabere au dreptate într-o anumită măsură), dar, în același timp, ambele tabere greșesc. Nu acționează în mod corect nici unii.
                   Apare întrebarea DE CE?
                   Categoric, din cauza partializarilor și a falselor valorizări specifice fiecărei tabere și care au fost amplificate de apariția acestui caz regretabil și de mediatiarea lui exagerată (pentru audiență).
                    CUM s-a întâmplat?
                    Simplu! Există o categorie de oameni care se tem de câini (sau au un fel de adverenta față de aceștia). Acest caz i-a afectat foarte tare pe acești oameni, sporind sentimentele lor negative față de câini. Aceștia au acceptat imediat ideea eutanasierii pentru că este soluția care ar elimina sursa temerii lor. Această categorie de oameni nu este una foarte numeroasă. Dar s-au folosit de condițiile create de apariția acestui caz, de impactul emoțional al acestuia, pentru a-i convinge și pe mulți din cei care erau indiferenți. Astfel s-a ajuns la un număr considerabil de oameni care cer eutanasierea câinilor.
                      Această reacție a stârnit o la fel de puternică reacție adversă în rândul celor pentru care contactul cu un animal nu reprezintă o problemă. Așa au ajuns oamenii să se înjure pe rețelele de socializare pe tema câinilor.
                      În concluzie, nu s-a ajuns la această situație în urma rezultatelor unui lanț de procese de gândire, ci în urma unui puternic impact emoțional transmis prin uneltele de manipulare în masă unui număr mare de oameni. Impactul cazului, întâlnind teama față de câini a unora, i-a determinat să actineze în consecință.
                     Spuneam că ambele tabere greșesc din cauza partializarilor și falselor valorizări. O să vă dau câte un exemplu.
                     Cei care sunt de acord cu eutanasierea suferă de o parțializare a comuniunii cu Dumnezeu. DE CE? Pentru că Dumnezeu a creat toate dobitoacele (inclusiv câinii) prin Cuvânt. O acțiune de exterminare în masă a acestora este un păcat împotriva firii.
                     În tabăra cealaltă, mulți dintre cei care apăra drepturile câinilor suferă de o falsă valorizare. Mulți dintre ei își ridica pisicile, câinii, șobolanii, papagalii, peștii, etc... la rang de oameni sau chiar mai sus. Acest lucru este la fel de grav.                      
                       Sfinții ne învață cum să iubim curat, nepătimaș, animalele, fără a le idolatriza și fără a le exploata, știut fiind faptul că, de-a lungul timpului, omenirea a manifestat numeroase forme denaturate ale relației dintre persoană umană și animale. Despre delicatețea sfântului, părintele Dumitru Stăniloae spune că "se răsfrânge chiar și asupra animalelor și a lucrurilor, pentru că în tot și în toate el vede un dar al iubirii lui Dumnezeu și pentru că nu vrea să rănească această iubire tratând aceste daruri cu neA­pasare și indiferentă. El respectă pe fiecare om și fiecare lucru și dacă un om sau chiar un animal suferă, el le arată o compasiune profundă."
                      În concluzie, o să-mi exprim și eu părerea cu privire la situația care s-a creat. Consider că în acest moment câinii nu reprezintă o amenințare la adresa societății umane, astfel încât să trebuiască imediat eliminați. Consider că administrația locală este datoare să construiască adăposturi și să colaboreze cu ONG-urile în vederea găsirii unui rost acestor câini. Soluții există!