Seara trecuta am avut placerea sa urmaresc un spectacol de teatru-dans deosebit intitulat: "ULTIMA ÎMBUCĂTURĂ DIN… DRAGOSTE".
Spectacolul are ca motto indemnul "Nu uita!" si a fost creat pentru a ne aduce mereu aminte de ororile holocaustului, orori dintr-un trecut nu prea indepartat.
Partea introductiva a spectacolului arata in pasi de dans armonia de pe strazile unui oras din Europa. Aceasta parte cuprinde personaje din toate categoriile sociale: de la cei bogati din inalta societate pana la hoti sau scolarite.
Intriga intervine in momentul in care melodia vesela din partea introductiva este inlocuita de sunetul mitralierelor si al avioanelor. Soldati germani ii prind pe oameni si ii trimit in lagarele mortii.
Cortina se ridica si spectatorii fac cunostinta cu un lagar, un tarc cu patru colturi imprejmuit cu garduri electrice. Aici se va desfasura intreaga actiune a piesei.
Intra in scena detinutii cu valize mari in maini, insotiti de soldatii germani. Detinutii urmeaza sa treaca prin tot felul de stari, sunt batuti, chinuiti, jefuiti si violati de soldati. Starea lor se degradeaza dar in interiorul lor creste dorinta de revolta.
Se aude fluierul si soldatul german vine iarasi pentru a-i supune la chinuri. Ii leaga unul de celalalt cu niste franghii si in momentul urmator ei il prind si il sugruma cu ele. Pentru ca nu puteau sa ascunda cadavrul, au decis sa il manance.
Celalalt soldat este ingrijorat pentru ca nu stie ce se intampla cu colegul sau. Intra sa il caute la detinuti, dar acestia il mancasera deja. Intr-un tarziu, acesta gaseste cascheta colegului sau in valiza unuia dintre detinuti.
Actiunea atinge punctul culminant in momentul in care detinutii, constienti ca vor fi executati, aleg sa se sinucida aruncandu-se toti in gardul electric.
Finalul n-il infatiseaza pe soldatul german in mijlocul scenei, manifestandu-si multumirea, incojurat de cadavrele prizonierilor atarnate in gardul electric. Din spate, se apropie tiptil un soldat rus cu o carabina in mana si il elimina pe soldatul german, dar este prea tarziu pentru prizonieri.
Concluzii:
Spectacolul a fost extraordinar. Nu sunt un expert in dans si nu pot face o analiza tehnica a dansului, dar mie mi-a placut cum au dansat dansatorii.
Din punctul de vedere al mesajelor transmise, nu pot fi de acord cu crima si cu suicidul in grup, dar nu putem sa stim cum am fi reactionat noi in locul detinutilor. Putini sunt aceea care pot sa suporte astfel de suplicii mergand pe ideea intoarcerii celuilalt obraz. Nu toti cei care ajung in situatia martirului sunt capabili sa indure moarte martirica. Acest spectacol este genial in masura in care se subliniaza condamnarea regimurilor totalitare, in special a nazismului si a ororilor generate de aceasta doctrina.
Am realizat seara trecuta ca un spectacol de teatru-dans poate transmite mult mai mult decat o piesa de teatru obisnuita. Miscarile pot transmite uneori mai multe decat cuvintele. O sa mai merg la astfel de spectacole de cate ori o sa am ocazia.
Spectacolul are ca motto indemnul "Nu uita!" si a fost creat pentru a ne aduce mereu aminte de ororile holocaustului, orori dintr-un trecut nu prea indepartat.
Partea introductiva a spectacolului arata in pasi de dans armonia de pe strazile unui oras din Europa. Aceasta parte cuprinde personaje din toate categoriile sociale: de la cei bogati din inalta societate pana la hoti sau scolarite.
Intriga intervine in momentul in care melodia vesela din partea introductiva este inlocuita de sunetul mitralierelor si al avioanelor. Soldati germani ii prind pe oameni si ii trimit in lagarele mortii.
Cortina se ridica si spectatorii fac cunostinta cu un lagar, un tarc cu patru colturi imprejmuit cu garduri electrice. Aici se va desfasura intreaga actiune a piesei.
Intra in scena detinutii cu valize mari in maini, insotiti de soldatii germani. Detinutii urmeaza sa treaca prin tot felul de stari, sunt batuti, chinuiti, jefuiti si violati de soldati. Starea lor se degradeaza dar in interiorul lor creste dorinta de revolta.
Se aude fluierul si soldatul german vine iarasi pentru a-i supune la chinuri. Ii leaga unul de celalalt cu niste franghii si in momentul urmator ei il prind si il sugruma cu ele. Pentru ca nu puteau sa ascunda cadavrul, au decis sa il manance.
Celalalt soldat este ingrijorat pentru ca nu stie ce se intampla cu colegul sau. Intra sa il caute la detinuti, dar acestia il mancasera deja. Intr-un tarziu, acesta gaseste cascheta colegului sau in valiza unuia dintre detinuti.
Actiunea atinge punctul culminant in momentul in care detinutii, constienti ca vor fi executati, aleg sa se sinucida aruncandu-se toti in gardul electric.
Finalul n-il infatiseaza pe soldatul german in mijlocul scenei, manifestandu-si multumirea, incojurat de cadavrele prizonierilor atarnate in gardul electric. Din spate, se apropie tiptil un soldat rus cu o carabina in mana si il elimina pe soldatul german, dar este prea tarziu pentru prizonieri.
Concluzii:
Spectacolul a fost extraordinar. Nu sunt un expert in dans si nu pot face o analiza tehnica a dansului, dar mie mi-a placut cum au dansat dansatorii.
Din punctul de vedere al mesajelor transmise, nu pot fi de acord cu crima si cu suicidul in grup, dar nu putem sa stim cum am fi reactionat noi in locul detinutilor. Putini sunt aceea care pot sa suporte astfel de suplicii mergand pe ideea intoarcerii celuilalt obraz. Nu toti cei care ajung in situatia martirului sunt capabili sa indure moarte martirica. Acest spectacol este genial in masura in care se subliniaza condamnarea regimurilor totalitare, in special a nazismului si a ororilor generate de aceasta doctrina.
Am realizat seara trecuta ca un spectacol de teatru-dans poate transmite mult mai mult decat o piesa de teatru obisnuita. Miscarile pot transmite uneori mai multe decat cuvintele. O sa mai merg la astfel de spectacole de cate ori o sa am ocazia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu