Prizonier în lanțurile suferinței

Între ură și iubire e un singur pas.
 Între iubire și ură e tot un singur pas.
 O să calc acum puțin pe tărâmul urii
 Și o să vă spun povestea mea.
 
 Eram cu o fată care mă iubea,
 Eram fericit și zâmbitor.
 Dar într-o zi, prin viața mea,
 Au început să curgă din greșeală
 lacrimile alteia.
 
 Am vrut să fac un bine
 Și le-am adunat cu mila mea de om.
 Am încercat să le transform într-un zâmbet
 Și să-i dau curaj persoanei care le vărsa.
 
 Inevitabil, m-am îndrăgostit de ea.
 
 Suferința o ținea prizonieră
 Și eu am ajutat-o să evadeze.
 Dar ea știa că nu poți evada
 Decât dacă dai la schimb fericirea altuia.
 
 Am căzut în cursă ca un fraier.
 Pe ea o aștepta altul afară.
 Acum sunt fericiți împreună,
 În timp ce eu stau singur
  în lanțurile suferinței.

De ce mă iubești, Selena?

 Mi-e frică să mai închid ochii noaptea.
 Mi-e frică să nu mă prinzi cu garda jos.
 Tu nu ești femeie, tu ești Selena,
 știu că mă iubești.

 Mi-ai furat lumina zilei.
 Mi-ai furat dulcele somn al nopții.
 Mi-ai furat viața.
 Selena,
 de ce mă iubești?

 Noaptea, stau ascuns între coperțile unei cărți
 în timp ce tu mă cauți, disperată.
 Mi-e tare frică să nu mă găsești dormind
 și să cobori din Luna ta de sus,
  în visul meu, în formă ispititoare de femeie.

 De ce mă iubești, Selena?
 Nu înțelegi că ești legată cu veșnicia cerului,
 în timp ce eu sunt legat cu moarte?
 Tu ești pălăria albă a nopții,
 iar sufletul meu e un cer prea mic pentru tine.

Despre ateii raționaliști și despre toleranță...

              Sunt creștin, studiez teologia, am avut ocazia să cunosc și să discut cu tot felul de oameni. Mă consider un om tolerant. Am avut multe discuții cu atei raționaliști pe teme teologice. Nu am încercat niciodată să impun cuiva ceva legat de credința mea, de altfel majoritatea discuțiilor cu ateii raționaliști au pornit din dorința lor și la invitația lor am încercat să le arăt pe cât posibil calea pe care am ales eu să o urmez, calea credinței în Dumnezeu. E adevărat că uneori discuțiile au devenit încinse dar eu am respectat mereu persoana cu care am discutat și nu am recurs niciodată la insulte și la batjocură.
              Nu înțeleg de ce ateii raționaliști își bat joc de simbolurile credinței noastre postând tot felul de imagini ofensatoare și tot felul de bancuri pe seama Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a Maicii Domnului și a tot ceea ce noi creștinii iubim și respectăm.
              E chiar atât de greu să ne arătați puțină tolerantă și puțin respect? Chiar trebuie să luați în batjocură tot ceea ce noi numim "Sfânt"? Noi vă iubim, vă respectăm și vă dorim numai binele. Indiferent dacă îl credem pe Darwin sau în cele scrise în cartea Facere, indiferent de rasă, naționalitate, religie sau preferințe muzicale, toți suntem oameni, toți trăim pe același titirez uriaș de pământ și trebuie să ne tolerăm și să ne respectăm. Să încercam să dăm un exemplu de tolerantă și respect tuturor celor din jur. De aici pornește totul și doar așa putem să ne aducem contribuția la o lume mai bună, fără războaie, fără violentă, fără foamete, o lume pe care toți ne-o dorim.

              Vă mulțumesc! 

În numele trandafirului

Când te-am vrut,
 m-ai înțepat cu spinii tăi.
 Acum implori cerul
 să te ude cu lacrimile sale
 în timp ce te usuci de dorul meu.
 Of, trandafir arogant de frumos.

 Când te iubeam sincer,
 te-ai îndoit de dragostea mea.
 Acum plângi
 pentru că toți te privesc și te plac,
 dar nu te iubește nimeni.
 Of... trandafir paranoic.

 Când am vrut să te fur
 și să te sădesc în grădina vieții mele,
 ți-a fost frică de atâta iubire.
 Acum mai aștepți în zadar
 o șansa la fericire.
 Of, trandafir temător de ofilire.

 Toamna dă buzna în viața ta
 și petalele-ți cad, una câte una.
 Eu trec pe lângă tine,
 la braț cu o lalea de fată
 și simt cum mori ușor,
 of... floare cu petală-nsagerată.