Între ură și iubire e un singur pas.
Între iubire și ură e tot un singur pas.
O să calc acum puțin pe tărâmul urii
Și o să vă spun povestea mea.
Eram cu o fată care mă iubea,
Eram fericit și zâmbitor.
Dar într-o zi, prin viața mea,
Au început să curgă din greșeală
lacrimile alteia.
Am vrut să fac un bine
Și le-am adunat cu mila mea de om.
Am încercat să le transform într-un zâmbet
Și să-i dau curaj persoanei care le vărsa.
Inevitabil, m-am îndrăgostit de ea.
Suferința o ținea prizonieră
Și eu am ajutat-o să evadeze.
Dar ea știa că nu poți evada
Decât dacă dai la schimb fericirea altuia.
Am căzut în cursă ca un fraier.
Pe ea o aștepta altul afară.
Acum sunt fericiți împreună,
În timp ce eu stau singur
în lanțurile suferinței.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu