Femeie cu aripi

 Într-o dimineață am găsit un porumbel
 cu aripioara frântă.
 Era speriat și singur într-o lume plină de prădători,
 fără aripi, fără scăpare.

M-am gândit imediat la tine,
 femeie cu aripi.
 Mi-am amintit de zborul tău sălbatic,
 de accidentele care ți-au umplut sufletul
 de vânătăi și cicatrici.

 Am avut grijă de porumbel
 și i-am redat libertatea după un timp.
 Am avut remușcări, m-am gândit că poate...
 ar fi fost mai bine să îl păstrez,
 să îi ofer căldură, hrană și toată dragostea mea.

 Tu m-ai învățat că forma supremă de dragoste
 e libertatea, atunci când e o pereche de aripi la mijloc.
 Din dragoste te-am supărat și eu uneori,
 n-am vrut să te țin lângă mine,
 am vrut să te fac să pleci și să te bucuri de libertate.

 Te iubesc și mi-e greu fără tine,
 dar nu vreau să uiți cum să zbori,
 și să rămâi prizonieră pe pământ.
 Bucură-te de libertate, dar nu mă uita,
 mai iartă-mă din când în când
 și mai întoarce-te la mine.