Vreau să dedic aceste versuri tuturor fetelor care s-au născut și au trăit la țară. Mai precis, acelora dintre ele care au luat contact cu lumea urbană și au reușit să-și păstreze castitatea, naturalețea și modestia. Aceste fete sunt de multe ori luate peste picior de niște javre născute și crescute între betoane. Pentru suflete rănite, am scris aceste versuri cu alifie. Sper să fie primite cu bucurie și să vindece răni în sufletele tuturor.
Astă noapte,
Când toată lumea dormea,
Poetul ce făcea?
Compunea!
Țărăncuță, țărăncuță,
Frumoasă, mândră și drăguță,
Cu mânuțele muncite
Și cu plete bălaie frumos împletite
Fată inocentă și curată,
De Dumnezeu binecuvântată
Nu ești deloc fandosită,
Nu ieși pe stradă rujată, vopsită, feștită
Deschide-ți a ta inimioară
Și primește dragostea mea, fată din popor.
Iubește-mă și tu că să nu doară,
Din dragoste pentru tine, sunt gata chiar să mor.
Țărăncuță, țărăncuță,
Acceptă să-mi fii drăguță
Și-ți promit că-ntr-o zi cu soare
O să facem nuntă mare.
O să adunăm tot satu',
În Sibiu, la Imparatu'.
Promit să te fac fericită,
Țărăncuța mea iubită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu