Acordurile suferintei

In linistea noptii se aude o chitara,
Un om isi canta iubirea.
La lumina unui felinar, langa Gara,
Un suflet cauta fericirea.

Candva a fost si el un om minunat,
Avea o viata tare frumoasa.
Intr-o zi, fratele lui l-a tradat,
Si l-a gonit departe de casa.

A colindat lumea-n lung si-n lat
Pana cand dragoste l-a fulgerat pe strada.
Era un chitarist destul de talentat,
Asa ca... i-a cantat o serenada.

Ea l-a-ndragit, s-au giugiulit,
Dar nu i-a fost mireasa.
"Cu-n vagabond sa ma marit?
Eu vreau un om de casa."

Copil pierdut si-nlacrimat,
Plecat de mult de-acasa,
Acum stai trist si suparat,
Probleme mari te-apasa.

Traiesti printre straini ca un hoinar
Si n-ai pe nimeni sa te-ajute.
Iti cauti linistea intr-un pahar
Si patima te-nghite.

Plange chitara pe trotuar,
De ce-ai lasat-o sa priveasca?
Sa vada cum iti curmi viata-n zadar,
Sa vada cum trenul o sa te zdrobeasca.

Un suierat prelung s-aude-n departare
Moartea asteapta, devine nerabdatoare.
Coasa luceste-n toporistea din mainile sale,
Pregatita sa taie-n doua firul suferintei tale.

Ceva iti atrage privirea
Si-ti schimba hotararea.
E fratele tau cel care alearga,
Ii e tare frica sa nu te piarda.

Te-a tradat,
Si acum se caieste.
Te-a alungat,
Si acum te iubeste.

Ura l-a orbit,
Dar azi i-a fost redata vederea!
In el, Dumnezeu a murit,
Dar astazi a venit Invierea!

Astazi el s-a revansat,
Din ghiarele mortii te-a scapat!
Ma bucur mult ca l-ai iertat,
Domnul a luat, Domnul a dat!