Epistolă către un înger

 Sunt sigur că ți-ai câștigat o haină făcută din Lumină  și un loc între îngerii lui Dumnezeu.
 O să ne străduim și noi să fim mai buni, ca în momentul în care ne va chema Dumnezeu și pe noi la El, să primim și noi câte una.
 Poate că Raiul e tot un fel de liceu și poate că o să fim iar colegi.
 Până atunci, bucură-te cu ceilalți îngeri de toate frumusețile Raiului pe care noi nu putem nici măcar să ni le imaginăm.
Prietenia trece dincolo de moarte.

Despre "Moțiunea de cenzură"

                  Părerea mea e că opoziția și-a luat astăzi o mare țeapă. Guvernul nu ar fi căzut niciodată dacă Traian Băsescu nu ar fi vrut lucrul ăsta. Întrebarea e "De ce a vrut?"
 
                   Îmi vin acum rapid în minte două ipoteze:

 
 1. Domnul Ungureanu l-a păcălit și a vrut să scape într-un mod elegant de el. E clar că acest om dispune de un intelect mult superior, comparativ cu cele de care dispun Băsescu și liderii USL. Nu m-ar mira să se fi folosit de poziția în care era pentru "a da un tun", ca apoi să poată prelua conducerea aparatului PDL de la Băsescu. "Nu mi-am spus încă ultimul cuvânt." (Mihai Răzvan Ungureanu)

 

 2. Băsescu vrea să-i lase pe cei de la USL să guverneze pe un teren mînat, pregătit din vreme. Aceștia o să eșueze lamentabil conform planului întocmit de Băsescu iar popularitatea lor o să scadă mult fix înainte de alegeri.
 
                     Ambele ipoteze pot fi valabile. Îmi pare rău că opoziția a căzut în capcană, oricum e interesant de urmărit ce se mai întâmplă în telenovela asta până la alegeri. Din nefericire viitorul nostru e în mâinile lor.
 
 
 
       Cu Dumnezeu înainte! 

Mihail Surdu vs Ea (Marijuana)

              N-am fumat niciodată iarbă. Probabil că o să mor fără a avea plăcerea de a face cunoștință cu ea într-un mod personal. M-am întâlnit însă de multe ori cu ea pe stradă și mi-a vorbit de multe ori prin intermediul celor pe care îi domină. M-a înjurat de multe ori cu gurile persoanelor vulgare, a încercat să mă ispitească folosind persoane convingătoare și a mai încercat să mă convingă că nu e periculoasă din spatele unor minți capabile să aducă argumente valide.
               Uneori îmi pare rău că nu m-am lăsat prins. Aș fi săpat o cale de evadare care le-ar fi folosit multora. O mână întinsă din exterior rămâne singura metodă de evadare pentru care pot să garantez. Dar asta e destul de complicată pentru că presupune două direcții. Nu poți scăpa dacă vrei dar nu te ajută nimeni și nici dacă nu vrei, indiferent cât se chinuie cineva în exterior.
                Credința poate să fie o scară de ieșire, dar și credința e mai eficientă când mai există cineva care să-ți țină aprinsă candelă sufletului.

                Ce se întâmplă cu cei care nu au un prieten care să-i scoată? Ce se întâmplă cu cei care nu au încredere în cei care le întind o mână? Ce se întâmplă cu cei cărora le place în groapa cu iarbă pentru că toți prietenii lor sunt căzuți? Ce se întâmplă cu cei pe care prietenii i-au părăsit în momentul în care le-au refuzat ajutorul?
                 Există speranța pentru fiecare. Dacă vor să se lase, Dumnezeu va face în așa fel încât să găsească o mână întinsă. Unde nu există voința, nici Dumnezeu nu mai are ce să facă. Pentru că l-a făcut pe om liber și nu am auzit până acum să fi mântuit pe cineva cu forța.
                  Întind și eu o mână, aici, acum, oriunde și oricând. Dacă cineva vrea să scape și nu are un prieten în exterior care să-i întindă o mână, să-mi spună și o să-i întind eu una. Nu mă tem că o să cad și eu, știu că Dumnezeu o să-mi dea putere să rezist. 

Stimați șacali...

          Astăzi am dat peste niște urme de mușcături de șacal și mi-am adus aminte că am rămas dator în această privință. Motivul care m-a împiedicat să răspund cum se cuvine la momentul respectiv s-a stins. Acum nu mă mai împiedică nimic să fiu dezlănțuit.
          Pentru cei ce nu știu, la mine în oraș trăiesc niște chestii mutante (50% șacali - 50% capre) care își permit orice, oriunde, oricând, oricum. În data de 6 aprilie am căzut și eu pradă unei turme de astfel de mutanți. Nu au reușit să se atingă de mine, dar mi-au cam terfelit imaginea. Nu sunt un tip răzbunător, dar am auzit că unul din acei mutanți ierbivori continuă să vorbească despre acel moment prin cercurile sale de prieteni prin care am și eu spioni, spunând că am fost îmblânzit și pus cu botul pe labe de către o anumită persoană.Consider că merit un drept la replică și mai consider că trebuie să fie public deoarece și ceea ce s-a întâmplat atunci a fost și văd că rămâne "de interes public".
           După cum spuneam și atunci, dacă nu-i cânți mereu în strună unei femei, o plictisești. E un lucru de care se poate convinge oricine dacă face un mic experiment. E un adevăr care doare și prea puține femei îl acceptă. Poate că sunt plictisitor, idiot, lipsit de experiență în anumite privințe, dar asta poate să o spună o persoană care mă cunoaște cel puțin de câțiva ani, o persoană care mi-a studiat argumentele, gesturile, privirile...
            Mutanții ierbivori nu au dreptul la o opinie în acest sens. Ei nu cunosc situația, faptele, amănuntele sau persoana. De fapt, cei care folosesc anumite substanțe care le afectează gândirea, nu au deloc dreptul la opinie. Își anulează singuri acest drept când consumă respectivele substanțe.
             Se pare că am rămas la fel de ascuțit, nu m-a îmblânzit nimeni, nu mi-a închis nimeni gura. E adevărat că am fost puțin cam zăpăcit în ultima vreme. Din fericire mi-am antrenat bine rațiunea și am stins cu ea orice urmă a unei pasiuni pierzătoare. Mi-am revenit și va fi "vai!" de unii. Dacă n-ați înțeles nimic din ce scrie mai sus, mă iertați! Explicațiile ar dura prea mult!

Câteva reguli cu privire la urările de Paști

           În primul rând, se folosește "Paști" și nu "Paște"!!! În al doilea rând, "Paști" este pluralul de la pască, nu este singular. În consecință, următoarele urări sunt total greșite: "Paște fericit!", "Un Paște fericit!", "Paști fericit!", "Un Paști fericit!"
             De Paști nu e neapărat nevoie să-i faci cuiva o urare, e suficient salutul creștinesc "Hristos a Înviat!" - "Adevărat a Înviat!". Aceste cuvinte fac mai mult decât orice urare pentru că ele reprezintă mărturisirea care ne deschide porțile Raiului.
             Dacă totuși vă îndeamnă inima să le faceți și o urare celor dragi pe lângă această mărturisire, eu vă recomand următoarele două forme: "Să aveți parte de Sărbători Pascale fericite!" sau "Să întâmpinați cu bucurie Învierea lui Hristos!" 

contrastul celui mai...

cel mai prigonit,
cel mai iubit,
cel mai apreciat,
cel mai dispretuit.

cel mai scandalos,
cel mai inocent,
cel mai cast,
cel mai cuceritor.

cel mai fals,
cel mai original,
cel mai puternic,
cel mai slab.

cel mai egoist,
cel mai darnic,
cel mai fericit,
cel mai trist.

Lazăr din Betania

                  Din Evanghelii aflăm că Lazăr era fratele Martei și al Mariei și locuia în Betania. Această localitate se află în Țara Sfântă și este așezată pe una din culmile pietroase din sud-estul Muntelui Măslinilor. În perioada premergătoare Pătimirii Sale, Mântuitorul primește vestea că Lazăr era bolnav și a pornit cu ucenicii Săi spre Betania. Au ajuns acolo, dar Lazăr era mort deja de 4 zile și erau mulți oameni adunați să-l plângă și să le mângâie pe surorile lui.

              
                 Mântuitorul le încredințează pe cele două surori că fratele lor va învia, dar ele credeau că se referă la Ivierea de obște. Hristos le spune "Eu sunt învierea și viața, cel ce crede în mine chiar dacă va muri va trăi". Mântuitorul a lăcrimat la mormântul lui Lazăr pentru că scoaterea lui din moarte simbolizează scoaterea fiecărui om în parte. A mulțumit Tatălui pentru minunea aceasta, a cerut îndepărtarea pietrei și l-a strigat pe Lazăr care a ieșit îndată din mormânt.

                   Cei prezenți au răspândit vestea minunii acesteia în toată Iudeea, ajungând și la urechile membrilor Sinedriului care se temeau de implicațiile politice pe care le poate avea activitatea acestui nazarinean și arhiereul a spus proorocind că este mai bine să moară un om pentru popor decât un popor pentru un om.
                    După omorârea arhidiaconului Ștefan, Lazăr împreună cu surorile lui, au mers în insula Cipru. Era și el căutat pentru a fi omorât. Când Pavel și Barnaba, aflați în prima lor călătorie misionară, au poposit în Cipru, l-au întâlnit acolo și l-au hirotonit episcop al Ciprului. Tradiția spune că, după ce a fost înviat de Hristos, a mai trăit 30 de ani, apoi a murit.



                   A fost îngropat în localitatea Larnaca din Cipru. Peste mormântul lui s-a zidit o bisericuță. Pe la 890, împăratul Leon Înțeleptul a mutat moaștele la Constantinopol. În schimbul sfintelor moaște, a oferit bani și meșteri care au ridicat, în Larnaca, biserică "Sfântului Lazăr", care se vede și astăzi. În 1204, când cruciații au cucerit Constantinopolul, au dus în Occident moaștele lui Lazăr. Păstrate inițial în Marsilia, au fost purtate apoi în alte locuri, încât astăzi s-a pierdut urma lor. În anul 1972, în timpul lucrărilor de restaurare a bisericii "Sfântul Lazăr" din Larnaca, s-a descoperit sub altar un sicriu din marmură cu un fragment din moaștele sfântului. Pe sicriu scrie: "Lazăr cel de a patra zi, prietenul lui Hristos".

Cugetările unui cetățean resemnat

       "Trăim în România!" e un clișeu pe care-l port pe suflet ca pe un tatuaj permanent pe care mi l-a făcut cineva împotriva voinței mele. Aș putea să scap de el, dar asta ar însemna să renunț într-o anumită măsură și la iubirea de țară. M-am resemnat cu el.

            Iubesc România așa cum e, iubirea nu suportă condiții și amendamente. Oricum, problemele nu stau în țară, problemele sunt în atitudinea oamenilor. Problema nu e prostia, așa cum se plâng toți ipocriții, problema e majoritatea care se zbate în mediocritate. În România, dacă alegi să rămâi prost de bună voie, special ca să eviți mediocritatea și atitudinea ei de femeie înțepată, ești marginalizat, ești arătat cu degetul, îți zice lumea prostul de parcă prostia ar fi undeva mai jos decât mediocritatea pe o anumită scară din concepția lor mediocră.
 
 

 
            Tot în România, dacă alegi să îți dedici viața învățăturii, lecturii, contemplării, evoluției, dacă vrei să ieși din mediocritate pe ușa din față, aceeași mediocrii vor spune despre tine că ești nebun, și astfel o să te plaseze chiar mai jos decât pe prost, pe scara din concepția lor mediocră.
 
 

 
            M-am resemnat cu adjectivele: prost, credul, nebun, și pot să spun că am devenit imun atunci când toate astea cu venin îmi sunt scuipate de mintea unui om care se zbate în jalnica mediocritate. Nu-mi plac oamenii care se uită în jur și compară totul cu persoana lor. Nu vreau să fiu ca X și nu vreau să-și dorească cineva să fie ca mine. Sunt conștient că dacă-mi fac eu o plăcere, un altul plătește prețul în durere, așa că nu-mi permit să pretind cuiva să fie în vre-un fel ca mine pentru că asta ar duce imediat la ruperea echilibrului și la sfârșitul lumii.

sentimentele unui "?"

fericire? destin? iubire?
aleasa inimii? impreună?
1+1=1? romantism?
noi?

iluzie. dezamăgire. ură.
o impostoare. singur.
1-1=2. tristete.
eu.

vindecare, timp, indiferentă,
căutare, posibilitate,
1+x=y, scepticism,
eu in schimbare.

?      ?        ?
Ea         ?
1+1=?      ?
eu si ea?