Mihail Surdu vs Ea (Marijuana)

              N-am fumat niciodată iarbă. Probabil că o să mor fără a avea plăcerea de a face cunoștință cu ea într-un mod personal. M-am întâlnit însă de multe ori cu ea pe stradă și mi-a vorbit de multe ori prin intermediul celor pe care îi domină. M-a înjurat de multe ori cu gurile persoanelor vulgare, a încercat să mă ispitească folosind persoane convingătoare și a mai încercat să mă convingă că nu e periculoasă din spatele unor minți capabile să aducă argumente valide.
               Uneori îmi pare rău că nu m-am lăsat prins. Aș fi săpat o cale de evadare care le-ar fi folosit multora. O mână întinsă din exterior rămâne singura metodă de evadare pentru care pot să garantez. Dar asta e destul de complicată pentru că presupune două direcții. Nu poți scăpa dacă vrei dar nu te ajută nimeni și nici dacă nu vrei, indiferent cât se chinuie cineva în exterior.
                Credința poate să fie o scară de ieșire, dar și credința e mai eficientă când mai există cineva care să-ți țină aprinsă candelă sufletului.

                Ce se întâmplă cu cei care nu au un prieten care să-i scoată? Ce se întâmplă cu cei care nu au încredere în cei care le întind o mână? Ce se întâmplă cu cei cărora le place în groapa cu iarbă pentru că toți prietenii lor sunt căzuți? Ce se întâmplă cu cei pe care prietenii i-au părăsit în momentul în care le-au refuzat ajutorul?
                 Există speranța pentru fiecare. Dacă vor să se lase, Dumnezeu va face în așa fel încât să găsească o mână întinsă. Unde nu există voința, nici Dumnezeu nu mai are ce să facă. Pentru că l-a făcut pe om liber și nu am auzit până acum să fi mântuit pe cineva cu forța.
                  Întind și eu o mână, aici, acum, oriunde și oricând. Dacă cineva vrea să scape și nu are un prieten în exterior care să-i întindă o mână, să-mi spună și o să-i întind eu una. Nu mă tem că o să cad și eu, știu că Dumnezeu o să-mi dea putere să rezist.