Dragoste, copilă zăpăcită ce ești!

Dragostea umblă desculță prin zăpadă
Și nu-i îngheață picioarele,
Zăpada se topește cu respect din calea ei
Și iarba înverzește sub tălpile ei de copilă.



Dragostea e o copilă desculță și zdrentaroasa.
Are părul blond că o zi de 1 august
Și ochii verzi de prințesă a ghețurilor.
În pielea ei se bat albul zăpezii și finețea nisipului proaspăt.



Dragostea poartă o zdreanță cusută din frunze uscate de toamnă,
Iar în păr, primăvara i-a prins o floare de "Nu mă uita!".
Copila plăpândă cu pasul ușor și fără pantofi în picioare,
Se strecoară tiptil în suflete și le leagă.



Dragoste, copilă zăpăcită ce ești,
Faci uneori niște încurcături foarte mari!
Legi fecioare de draci sau îngeri de femei perverse,
Provoci așa de multă suferința.



Dumnezeu S-a gândit serios să te înlocuiască,
Dar, cercetând toate câte le-a făcut,
A realizat că nu a făcut nimic mai frumos decât tine.
Și oricum, nici chiar marele Dumnezeu n-ar fi rezistat
Plânsului tău de copilă...

Țăranul Sorin Târziu -Capitolul 4 (Prolog)-

               Capitolul 4

Au trecut 20 de ani de când s-au întâmplat toate acestea. Sorin Târziu s-a împăcat până la urmă cu iubita lui, s-au căsătorit şi au avut doi copii frumoşi. Inainte de asta, el a terminat clasa a12a, s-a înscris la Facultatea de Drept şi a devenit avocat. A intrat intr-un partid politic şi a fost ales consilier local la ultimele alegeri. Soţia lui a terminat asistenţă socială şi se ocupa cu succes de un orfelinat din oraş.

 Banii şi faima nu l-au schimbat pe Sorin Târziu. Actele lui de caritate şi faptul că-i ajuta pe oamenii care nu-şi permiteau un avocat, fără să le ceară bani, au făcut din Sorin Târziu un om iubit şi respectat de toţi oamenii din păturile sărace ale marelui oraş. Ceilalţi avocaţi şi politicieni erau geloşi pe modul cum aborda el lucrurile şi căutau să-i pună beţe-n roate. Dar eforturile lor erau zadarnice, un înger al lui Dumnezeu îl apăra pe Sorin Târziu de toţi cei care vroiau să-l lovească.

 Intr-o seara, se întorcea acasă de la birou. Locuia acum în oraş. Avea o casa puţin mai mare decât casa doamnei Stanca, în apropiere de strada 15. Pe drum, vede o cerşetoare cu un copil în braţe care le cerea milostenie oamenilor care ieşeau dintr-un magazin. A oprit maşina, s-a dat jos şi a mers să-i dea cerşetoarei bani de-o pâine. Aceasta, când l-a văzut, a căzut în genunchi în faţa lui spunând: “Te rog din toată inima să mă ierţi! Te rog să-l ierţi şi pe tatăl meu pentru bătaia care ţi-au aplicat-o ăia. Te rog să mă ierţi, că uite ce-a făcut viaţa din mine!”

Sfârşit!

 Târnăveni, 1februarie 2012 - 4 februarie 2012

Țăranul Sorin Târziu -Capitolul 3-

                                                  Capitolul 3

Sorin Târziu o refuză pe Angela Marc într-un mod foarte diplomatic, fără să o ofenseze în vre-un fel. Aceasta i-a curățat cămașa cu soluția minune pe care administratorul localului o avea în biroul lui pentru situații de urgență.
 
 Când au ieșit din cameră, Angela s-a îndreptat spre masa prietenelor ei. Văzând că iubita lui Sorin i-a văzut ieșind și se îndreptă spre el, când a ajuns în dreptul lor a spus cu voce tare: "Vă vine să credeți? Era virgin, țărăncuța aia nu îl lasă să-i facă nimic.” Și au pufnit toate în râs.
 
 Iubita lui Sorin a simțit o mânie ieșită din comun și a plecat de la club cu ochii-n lacrimi fără a da nici o explicație. Sorin, neînțelegând nimic din toate astea, a încercat să meargă după ea, dar când a ieșit pe ușă clubului, ea era la câteva străzi distanță.
 
 Crezând că aceasta era doar o reacție de gelozie copilăroasă a iubitei sale, pentru că l-a văzut vorbind cu o altă fată, Sorin s-a întors la prietenii săi. Angela a continuat să dea pe gât joint după joint ca să nu o prindă remușcările în urma măgăriei pe care o făcuse.
 
 Și Marius Alelei a băut excesiv de mult. A mers la DJ să-i ceară un microfon spunând că vrea să facă o dedicație. Îi aruncă acestuia o bacnotă de 100 și se pomeni cu microfonul în mână. N-a făcut nici mai mult nici mai puțin decât să se urce pe o masă și să urle în microfon cât îl țineau plămânii spunând că își bagă mădularul în mamele tuturor orășenilor și o să le facă tuturor frați tâmpiți.
 
 Auzind acestea, câțiva băieți de oraș care aveau și ei multe pahare în plus la bord, au sărit să-l bată bine pe Marius. Prietenii acestuia au sărit să-l scape și a început o bătaie generală.
 
 Sorin Târziu a decis că era momentul să plece din club și se îndrepta spre ieșire când, în fața lui, Angela Marc, care era suficient de beată încât să se implice și ea aiurea-n scandal, cade izbită de un pumn bine plasat care-i învinețise ochiul drept.
 
 A luat-o în brațe și a reușit să o scoată din club, dar fata era așa de beată și amețită de pumnul primit încât nu putea nici să stea în picioare nici să lege două cuvinte. 

 Sorin știa că poliția urma să vină din clipă în clipă și că polițiștii o să aresteze pe cine apucă, nu vor sta să se intereseze cine a pornit scandalul, cine s-a implicat și cine a stat deoparte. Așa că a urcat într-un taxi cu fata în brațe și a plecat cu ea cu tot spre locuința gazdei sale.
 
 Au intrat tiptil în casă, și, spre norocul lor, doamna Stanca a avut la rândul ei o zi grea așa că dormea dusă. Abia când a ajuns în camera lui, Sorin Târziu și-a dat seama de ceea ce a făcut. A adus-o în camera lui pe fata care-i făcuse avansuri.
 
 A luat vată și puțin spirt, a avut grijă de ochiul vânat al fetei, a culcat-o în patul lui, a acoperit-o și el s-a culcat pe podea, lângă pat. Era prea ocupat că să se gândească acum la toate cele întâmplate. Se va gândi mâine dimineață.
 
 Pe la ora 10, un urlet îl sperie atât de tare încât se lovi cu capul de măsuța de lângă birou. Angela Marc s-a trezit și s-a văzut într-o încăpere necunoscută, în niște condiții mult inferioare standardului ei de toleranță. Când era trează, locul viperei era ocupat de o fetiță răsfățată, obișnuită să obțină tot ce-și dorește.
 
 Nu-și mai amintea nimic din seară trecută și când și-a văzut vânataia de la ochi, a crezut că a fost îmbătată, bătută și violată de omul care dormea pe jos. Înainte ca Sorin să-i poată explică ce s-a întâmplat, ea s-a încălțat și a zburat că o vijelie pe lângă doamnă Stâncă, care stătea în sufragerie cu o cană de cafea în mână, șocată de faptul că din camera lui Sorin a ieșit o fată în fustiță scurtă și bluză cu decolteu.
 
 A ajuns acasă plângând și i-a spus tatălui ei că a fost bătută și violată de un țărănoi care locuiește pe strada 15. Tatăl ei, care era un important om politic al orașului, a sunat imediat la șeful poliției spunând că-l vrea arestat în 5 minute pe țărănoiul care i-a violat fata.
 
 În mai puțin de 30 de minute, Sorin era în cătușe în duba poliției iar doamna Stanca dădea declarații. Părinții lui au fost anunțați și au pornit în grabă spre oraș. Influentul tata al fetei a vrut să se răzbune crunt pe băiat și a mituit doi polițiști să-i tragă o bătaie zdravănă.
 
 Rezultatele analizelor au arătat că Angela Marc nu a fost violată iar prietenele ei au povestit polististilor cum aceasta, amețită de băutură l-a pleznit în mijlocul bătăii iscate seara trecută în clubul de pe strada 42 pe un băiat necunoscut și cum acesta i-a plasat un pumn direct în figură. De asemenea ele au mai povestit și cum Sorin a luat-o pe Angela, a scos-o din mijlocul bătăii și a plecat cu ea, scăpând-o astfel și de o eventuală arestare.
 
 Tatăl Angelei, auzind toate astea, și-a luat fata și au plecat acasă. Nici el și nici fata lui nu și-au cerut scuze pentru ceea ce au făcut, nici atunci și nici cu altă ocazie.

 Când au auzit toate acestea, și când și-au văzut băiatul bătut crunt, părinții lui Sorin au luat foc, au vorbit cu un avocat pentru a începe un proces împotriva polițiștilor care l-au bătut.
 
 Sorin a spus însă că nu depune plângere împotriva lor, a spus că el a încercat să facă un bine cuiva și că își asumă consecințele pentru asta. A mai spus că are încredere în Dumnezeu și că doar El poate să facă dreptate. A spus toate astea și i-a iertat pe toți.

Va urma!

Țăranul Sorin Târziu -Capitolul 2-

                                                      Capitolul 2
     
     După ce au luat parte la plictisitoarea festivitate de început de an școlar și după ce au ascultat timp de 50 de minute discursul profesorului lor de limba română, care le era și diriginte. Elevii clasei a12a B au ieșit pe porțile liceului cu gândul la noile reguli pe care dirigintele lor, Faust Grimax, a promis că o să le aplice în noul an școlar, și mai ales la pedepsele pe care acesta le va aplica celor ce vor încălca regulile.
 
     Faust Grimax era cel mai sever și mai arogant profesor al liceului. Abuza din plin de faptul că era cel mai inteligent din cancelarie și se purta ca un adevărat tiran, atât în fața elevilor cât și în fața colegilor săi și a directorului liceului. Se purta frumos doar cu elevii care aveau o stare materială mai bună și care își permiteau să plătească pentru meditații în particular.
 
    Odată ieșiți pe porțile liceului, elevii clasei a12a B s-au împărțit în două părți egale și au pornit în direcții diferite. Era gașca orășenilor, a celor care s-au născut în marele oraș și au copilărit cu cheia de gât, și gașca țărănoilor, a tinerilor modești care proveneau din satele din apropiere.
 
    Ambele grupuri mergeau la o bere în cinstea revederii și în cinstea noului an școlar. Gașca orășenilor mergea la cafeneaua clubului de pe strada 42, club în care își petreceau și nopțile la sfârșitul fiecărei săptămâni.
 
    Țărănoii mergeau la un mic bar de pe strada Libertății. Patronul acelui bar era un consătean de lui Sorin Târziu și era frecventat de toți țăranii care locuiau sau erau doar în trecere prin marele oraș.
 
    Marius Alelei era fiul unui țăran bogat dintr-un sat de lângă marele oraș. Tatăl lui avea două tractoare și o combină și deținea aproape tot terenul arabil din sat. Când a împlinit 18 ani, Marius a primit o mașină adusă din străinătate, aflată într-o stare excelentă, cu care venea în fiecare zi la școală.
 
                 Marius Alelei vroia să între în grațiile orășenilor pentru că situația materială îi permitea să ia parte la toate extravaganțele marelui oraș și să trăiască exact ca aceea care proveneau din marele oraș. Cu toate astea, orășenii erau foarte exclusiviști și nu primeau un țăran în gașca lor decât dacă acesta se lepăda de tot ce înseamnă viața de țăran și îmbrățișa obiceiurile lor.
 
    De aceea, Marius a urzit toată vară un plan în acest sens, iar în prima zi de școală, la întâlnirea din barul de pe strada Libertății, a rostit în fața colegilor săi următorul discurs pe un ton destul de agresiv:

    "Fratilor, nu v-ați săturat de modul cum ne tratează snobii ăștia de colegi de la oraș? Se uită la noi de parcă am fi niște sclavi pe plantațiile lor. Ne tratează ca pe niște robi care transpiră jumătate de an pe câmp pentru ca ei să aibă pe masă legume prospete și gustoase, și carne de pui crescut în curte, cu boabe de porumb și grâu, nu cu făină din oase de peste. Eu cred că merităm să fim tratați mai bine pentru că nu suntem cu nimic mai prejos decât ei. Că să le dovedim asta și să ne câștigăm respectul în față lor, trebuie să mergem vineri seară în clubul de pe strada 42, să bem, să dansăm și să ne distrăm. Snobii ăia vor rămâne cu gură căscata când ne vor vedea pe ringul de dans și pe mese dansând din buric.”
 
    Toți l-au aprobat pe Marius și vineri seară, și-au pus toți cele mai la modă haine pe care le aveau, și și-au făcut apariția la clubul de pe strada 42, unde făcuseră rezervare pentru două mese. Cu toate că erau îmbrăcați cu ce aveau mai bun, se observa o diferență între unii dintre ei și ceilalți oameni din club.
 
    Sorin s-a retras cu o față pe care o plăcea într-un colț care nu era luminat aproape deloc și în care se putea purta o discuție. Îi era dragă fata, provenea dintr-o familie la fel de modestă că și el, și locuia în satul vecin, la 2 km de satul său.
 
    Ei nu știau că au fost ochiți de patru țipe mai mari, studente, și că una din ele, Angela Marc, cea mai veninoasa viperă din oraș, a pariat că poate să i-l sufle pe Sorin "tarancutei cu codițe impletite”. 
 
    Angela Marc era amețită bine de tot când a pus acest pariu. Iubitul ei, nu-i mai suporta ifosele și a amenințat-o că o va părăsi. Încerca să-și stingă cu băuturi țări această supărare.
 
    Când țărăncuța l-a lăsat pe Sorin singur pentru o clipă, Angela Marc a pornit spre el cu paharul în mână. S-a făcut că se împiedică și a vărsat conținutul paharului pe cămașa lui Sorin. 
 
 -   Te rog să mă ierți, sunt așa o aiurită! Vino cu mine în cameră din spate, îl cunosc pe șef, o să-i cer o soluție de curățat și o să te ajut să-ți cureți cămașa. 
 
 -   O aștept pe iubita mea, s-a dus doar până la toaletă, vine imediat.
 
 -   Haide, o să-i explic ce s-a întâmplat și o să înțeleagă, dacă se usucă pata, nu mai avem nici o șansa să o scoatem.
 
 În cameră, Angela i-a descheiat cămașa și a început să-i facă avansuri, făcând remarci picante cu privire la corpul lui destul de atletic.  Cu toate că trupul îl îndemnă să cedeze avansurilor ei, Sorin nu asculta de acesta, el știa că în astfel de locuri se învârt foarte multe vipere ispititoare care nu caută decât să-i infecteze cu veninul lor pe toți cei din jur.

Va urma!

Țăranul Sorin Târziu -Capitolul 1-

Motto:  "Uneori simt că unele idei nu sunt coapte încă. Mai trebuie puse în cuptorul gândirii.” (Mihail Surdu)

                                    Capitolul 1

     Soarele strălucea pe cerul albastru al unei veri târzii. Vara se pregătea să spună adio pădurii și să plece spre altă emisferă, iar Sorin Târziu se pregătea să spună adio familiei și să plece spre un nou capitol din viața sa.
 
    Pe geamul compartimentului de tren o vedea pe mama lui care-i făcea cu mâna. Din ochii ei curgeau lacrimi de mamă iubitoare și ocrotitoare, care-și aruncă de bună voie puiul din cuib într-o lume mare și amețitoare, că să crească, să se călească și să se întărească. Tatăl său, era mult mai reținut și mai încrezător. El vedea în ochii fiului său forța și stabilitatea mentală pe care le-a moștenit de la el, la care se adăugau cumințenia și virtuozitatea moștenite de la mama lui.
 
    Sorin Târziu avea toate armele necesare pentru a lupta cu toate obstacolele pe care destinul avea să i le scoată în cale. Mai avea o sacoșă mare de rafie în care avea toate cele necesare pentru a face față într-un oraș mare. Avea în portofel o sumă de bani dată de părinți, suficientă pentru o luna de zile, perioadă după care avea să mai primească alții. Mai avea și câteva economii proprii pe care le adunase peste vară.
 
    Trenul personal vechi și răblăgit mergea încet dar sigur, oprind în fiecare haltă, spre marele oraș, spre mica Romă vieneză. Fiind ultima duminică din vacanța de vară, trenul era plin de elevi, liceeni și studenți care mergeau la școală în marele oraș. Părinții lor aveau impresia că au odrasle alese care trebuie să studieze la oraș, să învețe de la profesori buni și să ajungă "oameni mari”.
 
    Ceea ce nu știau părinții era faptul că profesori cu adevărat pregătiți și capabili să îndrume chiar și cel mai slab pregătit elev spre o carieră, erau la un singur liceu din marele oraș, un liceu de prestigiu care îi colecționa încă din clasa a cincea pe cei mai înzestrați copii, copii ai căror părinți îl înzestrau pe directorul liceului cu multe plocoane pentru că odraslele lor să fie înzestrate cu multe cunoștințe de cei mai capabili profesori.
 Profesorii de la celelalte școli erau de cele mai multe ori niște aroganți buni de nimica, care au terminat niște facultăți târându-se în genunchi, pupând dosuri sau plătind tribut. Mai existau și excepții.
 
    Copiii orăsenilor erau de cele mai multe ori niște snobi plini de arogantă, la fel ca părinții lor. Existau puține excepții. Aceștia îi disprețuiau pe cei care veneau de la țara, își băteau joc de ei de câte ori aveau ocazia și râdeau de obiceiurile tradiționale și de credința în Dumnezeu, lucruri care la țara erau pietre de căpătâi ale comunității.
 
    Credința tinerilor crescuți la oraș era muzica de colț de bloc, cu cele patru forme ale ei: manea, house, Rap și Rock. Locul obiceiurilor tradiționale era luat de cluburi, consum excesiv de alcool și în unele cazuri se ajungea până la droguri.
 
    Că să fie acceptați printre orășeni, ținerii țărani trebuiau să îmbrățișeze aceste obiceiuri. Mulți o făceau, dar pentru că nu erau făcuți din același aluat, aceste obiceiuri aduceau multe reacții adverse nedorite. Comportamentul și libajul lor era mult mai violent sub acțiunea alcoolului și a drogurilor. În timp, acest comportament tindea să devină permanent. Discrepanțele dintre educația primită acasă și viața în concordanță cu legile orașului ducea de multe ori la uzarea sistemului nervos, la nebunie.
 
    Sorin Târziu era elev în clasa a12a la un liceu considerat mediocru, și aceasta era lumea în care trebuia să supraviețuiască.
 
    Trenul pătrunde în marele oraș prin partea de Nord și se apropie de gară. Sorin își coboară sacoșa grea din suportul pentru bagaje și se pregătește să coboare. Gara mare a orașului era aproape goală, dar peste 5 minute avea să se umple de furnici care-și cară agoniseala în mod nefiresc din moșuroi în exterior.
 
    Sorin coboară printre primii, reușind astfel să evite aglomerația, își cumpără repede un bilet și se urcă în troleul care merge spre Sud. Orașul e neschimbat, chiar și trecătorii necunoscuți care bântuie trotuarele îi par familiari.
 
    Gazda lui, bătrâna văduvă Stanca, îl așteaptă în stație zâmbitoare. Era o bună prietenă a bunicii lui care a rămas văduvă de tânără și care nu avea copii. Îl iubea pe Sorin că pe un nepot și nu-i lua decât o sumă foarte mică pentru chirie. Sorin ținea și el la doamna Stanca pentru că a învățat de la ea multe lucruri în cei trei ani în care i-a fost gazdă, lucruri legate de viața la oraș pe care nu ar fi putut să le învețe de la părinții săi pentru că aceștia nu locuiseră niciodată într-un oraș mare.
 
    Casa doamnei Stanca nu era foarte mare dar era suficientă pentru ca două persoane de vârste diferite să poată să trăiască fără să se calce pe picioare. Camera lui Sorin nu era foarte mare dar nu era un om care avea nevoie de mult spațiu.
  
  După cină și după o discuție lungă și plăcută cu văduva în care i-a istorisit cum și-a petrecut vacanța, ce mai fac părinții, nerăbdarea cu care bunica lui așteaptă să-și revadă prietenă și alte lucruri lipsite de importantă, Sorin se culcă pentru că mâine e ultimul început al liceului, o zi importantă.

Va urma!

Cadou de 2000 de accesari

                      Acest blog se apropie de cifra rotunda de 2000 de accesari. Este o cifra destul de mare daca tinem seama de faptul ca nu l-am promovat decat pe pagina mea de facebook si foarte putin pe messenger si pe e-mail.
                       Am observat in ultimul timp ca sunt tot mai multi oameni care citesc fiecare articol nou care apare si ca opinia mea, in legatura cu evenimentele curente din mai multe sfere ale existentei, e din ce in ce mai ceruta. Chiar daca ideile mele nu sunt mereu apreciate, chiar daca unii oameni nu sunt de acord cu modul in care vad eu lucrurile, chiar daca altii se simt atinsi de remarcile mele mai taioase, nu pot decat sa ma simt magulit de acest numar mare de accesari si sa VA MULTUMESC TUTUROR!
                      De 2000 de accesari, meritati un cadou. Aur si argint nu am, dar pot sa va ofer o parte din viata mea. Am un telefon care filmeaza destul de bine, asa ca o sa ma pun pe filmat. In luna martie, cand anticipez ca o sa se stranga si numarul de accesari, o sa postez un filmulet de 60 de minute in care o sa va arat o parte din viata mea. Chiar daca imaginile nu o sa fie HD, sper sa vi se para interesant.