Dragostea umblă desculță prin zăpadă
Și nu-i îngheață picioarele,
Zăpada se topește cu respect din calea ei
Și iarba înverzește sub tălpile ei de copilă.
Dragostea e o copilă desculță și zdrentaroasa.
Are părul blond că o zi de 1 august
Și ochii verzi de prințesă a ghețurilor.
În pielea ei se bat albul zăpezii și finețea nisipului proaspăt.
Dragostea poartă o zdreanță cusută din frunze uscate de toamnă,
Iar în păr, primăvara i-a prins o floare de "Nu mă uita!".
Copila plăpândă cu pasul ușor și fără pantofi în picioare,
Se strecoară tiptil în suflete și le leagă.
Dragoste, copilă zăpăcită ce ești,
Faci uneori niște încurcături foarte mari!
Legi fecioare de draci sau îngeri de femei perverse,
Provoci așa de multă suferința.
Dumnezeu S-a gândit serios să te înlocuiască,
Dar, cercetând toate câte le-a făcut,
A realizat că nu a făcut nimic mai frumos decât tine.
Și oricum, nici chiar marele Dumnezeu n-ar fi rezistat
Plânsului tău de copilă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu