Țăranul Sorin Târziu -Capitolul 2-

                                                      Capitolul 2
     
     După ce au luat parte la plictisitoarea festivitate de început de an școlar și după ce au ascultat timp de 50 de minute discursul profesorului lor de limba română, care le era și diriginte. Elevii clasei a12a B au ieșit pe porțile liceului cu gândul la noile reguli pe care dirigintele lor, Faust Grimax, a promis că o să le aplice în noul an școlar, și mai ales la pedepsele pe care acesta le va aplica celor ce vor încălca regulile.
 
     Faust Grimax era cel mai sever și mai arogant profesor al liceului. Abuza din plin de faptul că era cel mai inteligent din cancelarie și se purta ca un adevărat tiran, atât în fața elevilor cât și în fața colegilor săi și a directorului liceului. Se purta frumos doar cu elevii care aveau o stare materială mai bună și care își permiteau să plătească pentru meditații în particular.
 
    Odată ieșiți pe porțile liceului, elevii clasei a12a B s-au împărțit în două părți egale și au pornit în direcții diferite. Era gașca orășenilor, a celor care s-au născut în marele oraș și au copilărit cu cheia de gât, și gașca țărănoilor, a tinerilor modești care proveneau din satele din apropiere.
 
    Ambele grupuri mergeau la o bere în cinstea revederii și în cinstea noului an școlar. Gașca orășenilor mergea la cafeneaua clubului de pe strada 42, club în care își petreceau și nopțile la sfârșitul fiecărei săptămâni.
 
    Țărănoii mergeau la un mic bar de pe strada Libertății. Patronul acelui bar era un consătean de lui Sorin Târziu și era frecventat de toți țăranii care locuiau sau erau doar în trecere prin marele oraș.
 
    Marius Alelei era fiul unui țăran bogat dintr-un sat de lângă marele oraș. Tatăl lui avea două tractoare și o combină și deținea aproape tot terenul arabil din sat. Când a împlinit 18 ani, Marius a primit o mașină adusă din străinătate, aflată într-o stare excelentă, cu care venea în fiecare zi la școală.
 
                 Marius Alelei vroia să între în grațiile orășenilor pentru că situația materială îi permitea să ia parte la toate extravaganțele marelui oraș și să trăiască exact ca aceea care proveneau din marele oraș. Cu toate astea, orășenii erau foarte exclusiviști și nu primeau un țăran în gașca lor decât dacă acesta se lepăda de tot ce înseamnă viața de țăran și îmbrățișa obiceiurile lor.
 
    De aceea, Marius a urzit toată vară un plan în acest sens, iar în prima zi de școală, la întâlnirea din barul de pe strada Libertății, a rostit în fața colegilor săi următorul discurs pe un ton destul de agresiv:

    "Fratilor, nu v-ați săturat de modul cum ne tratează snobii ăștia de colegi de la oraș? Se uită la noi de parcă am fi niște sclavi pe plantațiile lor. Ne tratează ca pe niște robi care transpiră jumătate de an pe câmp pentru ca ei să aibă pe masă legume prospete și gustoase, și carne de pui crescut în curte, cu boabe de porumb și grâu, nu cu făină din oase de peste. Eu cred că merităm să fim tratați mai bine pentru că nu suntem cu nimic mai prejos decât ei. Că să le dovedim asta și să ne câștigăm respectul în față lor, trebuie să mergem vineri seară în clubul de pe strada 42, să bem, să dansăm și să ne distrăm. Snobii ăia vor rămâne cu gură căscata când ne vor vedea pe ringul de dans și pe mese dansând din buric.”
 
    Toți l-au aprobat pe Marius și vineri seară, și-au pus toți cele mai la modă haine pe care le aveau, și și-au făcut apariția la clubul de pe strada 42, unde făcuseră rezervare pentru două mese. Cu toate că erau îmbrăcați cu ce aveau mai bun, se observa o diferență între unii dintre ei și ceilalți oameni din club.
 
    Sorin s-a retras cu o față pe care o plăcea într-un colț care nu era luminat aproape deloc și în care se putea purta o discuție. Îi era dragă fata, provenea dintr-o familie la fel de modestă că și el, și locuia în satul vecin, la 2 km de satul său.
 
    Ei nu știau că au fost ochiți de patru țipe mai mari, studente, și că una din ele, Angela Marc, cea mai veninoasa viperă din oraș, a pariat că poate să i-l sufle pe Sorin "tarancutei cu codițe impletite”. 
 
    Angela Marc era amețită bine de tot când a pus acest pariu. Iubitul ei, nu-i mai suporta ifosele și a amenințat-o că o va părăsi. Încerca să-și stingă cu băuturi țări această supărare.
 
    Când țărăncuța l-a lăsat pe Sorin singur pentru o clipă, Angela Marc a pornit spre el cu paharul în mână. S-a făcut că se împiedică și a vărsat conținutul paharului pe cămașa lui Sorin. 
 
 -   Te rog să mă ierți, sunt așa o aiurită! Vino cu mine în cameră din spate, îl cunosc pe șef, o să-i cer o soluție de curățat și o să te ajut să-ți cureți cămașa. 
 
 -   O aștept pe iubita mea, s-a dus doar până la toaletă, vine imediat.
 
 -   Haide, o să-i explic ce s-a întâmplat și o să înțeleagă, dacă se usucă pata, nu mai avem nici o șansa să o scoatem.
 
 În cameră, Angela i-a descheiat cămașa și a început să-i facă avansuri, făcând remarci picante cu privire la corpul lui destul de atletic.  Cu toate că trupul îl îndemnă să cedeze avansurilor ei, Sorin nu asculta de acesta, el știa că în astfel de locuri se învârt foarte multe vipere ispititoare care nu caută decât să-i infecteze cu veninul lor pe toți cei din jur.

Va urma!