Trăiesc printre zei,
E plină lumea de ei.
Sunt prea mulți cei care-i adoră,
Le-aduc jertfe din oră în oră.
Dar asta e doar fantezie,
Și-ntr-o bună zi n-or să mai fie.
Căci ei n-au dobândit nemurirea
Pentru că n-au știut ce e iubirea.
Banul le-a dat lor putere,
Să provoace atâta durere.
I-au distrus pe toți cei care nu-i adorau,
Acum, lumea întreagă, la picioare o au.
Dar o să vină amurgu-ntr-o seară,
Și vor fi dați pe ușă afară,
Căci titani de pământ, se vor ridica,
Și în lume, cu zei prăbușiți va ploua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu