Ingerul si Ispita

E imposibil a număra
Stropii căzuți într-o cascadă.
Și nici nu putem explica
De ce curg stropi de Dumnezeu orizontal pe stradă.



De ce coboară pe pământ
Un înger? Ce aduce?
Dacă intră o stea într-un mormânt,
Ce rost mai are să străluce?



Un chip angelic transformat în lut,
Ființa cerului în zdrențe,
Ineligibilul a fost cernut
Și pus să facă penitențe.



Din umbrele umanului obscur,
Se naște o himeră
Într-un feminin perfect contur,
Ființa luciferă-i prizonieră.



Năravul caprei sălbatice,
Tenacitatea leului
Și veninul șarpelui,
Întruchipate în femeie...



Se plimbă inocentul Gabriel
pe strada mare.
Privește fericit spre cer,
era o zi cu soare.



Nu știm cum,
Inexplicabil, dintr-o dată,
Răsuna lovituri de tun
Și cerul se întunecă îndată.



Copilul simte-n inimă o săgetare
Venită din privirea Raviolei cea ispititoare.
Pasiunea și puritatea închise-n lut,
Stau acum față către față!