Am venit special din Sibiu ca sa-mi arat sustinerea pentru promovarea culturii prin teatru la Tarnaveni. Nu s-a mai jucat o piesa de teatru la noi in oras de acum 3 sau 4 ani cand s-a jucat "Menajeria de sticla" de ziua Liceului Teoretic "Andrei Barseanu". Am fost si "fraier", mi-am luat bilet ca sa-mi arat sustinerea pana la capat, cu toate ca banuiam ca piesa se va transforma in pomana electorala la ora inceperii. Nu e nici o problema, as fi dat si mai mult de 10 lei doar pentru a avea dreptul sa sper ca o sa mai vad o piesa la Tarnaveni mai repede de 4 ani cand o sa fie urmatoarele alegeri.
Sa revenim la piesa. Sau mai bine nu, inainte o sa va povestesc un episod absolut fantastic petrecut in sala. Daca incep cu piesa poate uit, si ar fi pacat pentru ca face mai mult decat piesa in sine. Deci, locuitorii Tarnaveniului, setosi de cultura, au venit cu mic, cu mare, la teatru. Cei mai fraieri si-au cumparat si bilet. Au venit la teatru si si-au adus si copiii. Piesa este una care poate sa fie inteleasa cam de pe la 12-14 ani in sus, dar oamenii au venit si cu copilasi mici de 5-6 anisori. O fetita cam de varsta asta, care statea undeva in spatele meu, a rabdat cat a rabdat, nu a inteles glumele si nu a inteles nici din ce cauza parintii ei radeau asa de zgomotos. A inceput sa planga si sa-si implore parintii sa plece acasa. Acestia nici nu au vrut sa auda de asa ceva, iar fetitei nu i-a ramas nimic altceva de facut decat sa intrebe din 5 in 5 minute daca s-a terminat. Daca la noi in oras s-ar fi jucat mai des teatru poate ca oamenii ar fi stiut ca e o mare diferenta intre teatrul de papusi si teatrul pentru oameni mari si ca nu poti sa-i pretinzi unui copil sa inteleaga niste glume pe care nu le-au inteles nici multi dintre cei mari din sala, dar au ras ca sa fie in rand cu lumea.
Le multumesc celor care nu s-au plictisit si au ajuns cu cititul pana aici.
Piesa ne prezinta doi oameni, sot si sotie, cam saraci (ca majoritatea locuitorilor Tarnaveniului), cu multe datorii (ca majoritatea locuitorilor Tarnaveniului), care traiesc intr-un oras care trage sa moara dupa ce s-a inchis combinatul (aici stau mai bine decat cei din Tarnaveni). Sotul joaca la 6 din 49 in speranta ca o sa castige si sa-si scoata familia din datorii (cum fac toti locuitorii Tarnaveniului). Intr-o zi, castiga!
Gandul castigului si planificarea banilor pun o mare presiune pe cei doi soti, obisnuiti sa fie saraci si sa traiasca de pe o zi pe alta. Ei incearca mereu sa ascunda biletul castigator, devin paranoici, isterici si ajung chiar in pragul nebuniei.
Replicile haioase si glumitele strecurate ii determina pe oameni sa considere piesa o comedie. Dincolo de chestiunile de suprafata, piesa e o veritabila drama, e drama omului nascut sarac si modelat dupa matricea saraciei. Daca il faci bogat peste noapte, o sa devina atat de rau, de parsiv si de dornic sa se razbune pe toti cei care i-au fost superiori si l-au umilit, incat o sa innebuneasca.
Cei doi soti au realizat ca in viata totul se plateste si ca banii si luxul au dezavantajele lor, asa ca au hotarat sa arda biletul si sa traiasca fericiti asa cum stiu ei sa traiasca, asa cum stiu ei sa fie fericiti. Banul, intelepciunea si priceperea ii dau omului putere si importanta, dar ii aduc pe de alta parte stres si probleme pe masura. Nici intelepciunea, nici priceperea si nici banii nu aduc fericirea. Fericit este omul simplu de la tara, omul care transpira toata vara pe camp si care isi ia duminica toata familia si o duce la biserica, omul care nu vrea nimic in afara de sanatate ca sa poata sa munceasca pentru a-si intretine familia, omul in al carui suflet scrie inca de pe acum "cetatean al Raiului"
In concluzie, initiativa domnului Primar de a aduce la noi in oras o piesa de teatru care sa le trezeasca oamenilor setea de cultura, nu numai ca si-a atins scopul, dar a mai punctat un lucru important. Le-a reamintit oamenilor ca traiesc doar cu speranta ca intr-o zi o sa castige la 6 din 49. Sper sa nu uite pana la alegeri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu