mulțumire și urare

Blog Notes 29.12.2012

1/2





2/2

Cafea pentru Mădălina

 Mă trezesc iar dintr-un somn agitat,
 camera e rece, afară e încă iarnă.
 Nu trupul e cel care suferă de frig,
 sufletul e cel care își dorește căldura ei.

 Prima rază de soare,
 cafea fierbinte,
 o mână ține cana,
 o mână ar vrea să țină mâna ei.

 Pentru o clipă, aburul formează conturul ei perfect.

 Suntem oameni,
 suntem complicați,
 suntem supărăcioși,
 dar ne bem cafeaua împreună,
 ne ținem de mână
 și ne iertăm orice.

 Oricât de friguroasă ar fi iarna în sufletele noastre,
 oricât ar vrea să ne ighete sentimentele,
 căldura cafelei trezește iubirea amorțită.
 Și din iubire... se face'ndată Primăvară!

Concert susținut de Fanfara ARMONIA

           

             Am asistat astăzi la concertul de Crăciun al Fanfarei ARMONIA. A fost unul din cele mai impresionante spectacole desfășurate vreodată la Casa de Cultură din Tarnaveni. Este al șaptelea an consecutiv în care locuitorii orașului nostru primesc un cadou atât de frumos din partea acestor tineri minunați.
               ARMONIA nu este o simplă fanfară. Acum opt ani, eram elev la Gimnaziul "Traian" iar doamna Manuela Halmen îmi era profesoară de muzică. ARMONIA a fost mai întâi o idee foarte îndrăzneață a dânsei. Această idee s-a transformat într-o fanfară școlară. A fost foarte greu, nu aveau bani pentru instrumente, nu aveau un loc unde să repete iar susținerea din exterior era la un nivel scăzut.
               Doamna și domnul Halmen au dovedit că sunt niște luptători, nu au renunțat la ideea unei fanfare indiferent de cât de greu le-a fost. Lui Dumnezeu îi plac astfel de oameni. ARMONIA a crescut, s-a dezvoltat, a participat la spectacole și concursuri, iar prestigiul ei a depășit granițele țării.
                În opinia mea, ARMONIA este cel mai important proiect cultural, artistic, educațional, de tineret din istoria acestui oraș. Educația non formală are un rol extraordinar de important în formarea unui tânăr. Fanfara ARMONIA este formată din copii și tineri cu foarte mare potențial atât artistic, cât și intelectual. Posibilitatea de a te exprima, de a te afirma, de a urca pe o scenă, de a fi parte dintr-un spectacol, sunt foarte importante pentru evoluția unui tânăr.
                 Nu pot decât să îmi scot pălăria în fața doamnei și domnului Halmen și să Îl rog pe Dumnezeu să le dea putere și să îi ajute să ducă acest proiect la nivelul următor. Ce frumos ar suna: "Academia de muzică ARMONIA din Tarnaveni".

Blog Notes 22.12.2012

Blog Notes

Pe ruinele culturii ne facem cafenea

            Astăzi am fost destul de ocupat, dar am avut timp să răspund la un telefon. De partea cealaltă a semnalului aud o voce tristă care spune doar atât: "Vor să transforme o parte a Casei de Cultură în cafenea..." Am sunat încă trei persoane care mi-au confirmat că există un proiect în sensul acesta.
           Vestea asta m-a întristat. La noi în țara, în cafenele se vând băuturi alcoolice și există plasme pe care se urmăresc telenovele și meciuri. În momentul în care lucrurile acestea vor începe să se întâmple și la Casa de Cultură "Mihai Eminescu" din Tarnaveni, vă rog măcar să radeți jos numele marelui poet și să puneți în loc numele celui care a venit cu ideea asta genială. Nu am nimic cu nimeni, dar într-o Casă de Cultură se consumă opere de artă, nu telenovele, meciuri și băuturi ale lui Bachus.
            Care o să fie următorul pas? O vor transforma în discotecă? 

Un colind trist...

Ninge iar peste o lume nebună,
 de câteva zile cade zăpada într-una.
 Pe stradă umblă oameni cu sufletul înghețat
 dar pentru asta nu frigul e vinovat.
 
 E decembrie și vine iar Crăciunul,
 porcii sunt masacrați până la unltimul.
 Toți oamenii jetrfesc prin magazine,
 suflete goale pentru plase pline.
 
 Toate colindele sunt despre Moș Crăciun,
 bătrânul cel fermecat și bun.
 Colindele despre Tine le-a cenzurat
 patronul de supermarket, bătrânul cel bogat.
 
 Să vină Moșu cu sania lui fermecată,
 să le potolească nevoia materială îndată!
 De Nașterea Ta au uitat,
 Prunc micuț, al lumii Împărat.
 
 Nu e nici un pat în imensul oraș
 pentru Fecioara care trebuie să nască.
 Nu e nici un om cu suflet curat
 care pe Domnul Hristos să-L primească.
 
 Cu greu găsește niște bunicuți la țară,
 cu un grajd cald și primitor.
 Domnul Hristos se naște-n iesle iară
 în ignoranța tuturor oamenilor.

Târgul de Crăciun de la Sibiu editia 2012

       

               Târgul de Crăciun și-a deschis porțile sâmbătă seara pentru al șaselea an consecutiv. Mii de oameni au luat cu asalt Piața Mare din Sibiu pentru a asista la spectacolul de deschidere. Discursul de deschidere a fost ținut de doamna Barbara Schofnagel, atașat social al abasadei Austriei în România.
               Apoi au urcat pe scenă reprezentanți ai tuturor cultelor religioase din oraș care au transmis un mesaj religios de unitate și credința, iar la final au cântat împreună colindul "Trei păstori". Atenția s-a mutat apoi lângă brad, acolo unde o solistă îmbrăcată în alb închipuind-o pe Crăiasa Zăpezii a interpretat colindul "O ce veste minunată".
              Spectacolul s-a încheiat cu un show de lumini și muzică urmat de un concert Nicola.

            La târgul din acest an iau parte comercianți din peste 20 de județe ale țării, cele numai puțin de 65 de căsuțe pun la dispoziția vizitatorilor o gamă foarte largă de produse. Părinții pot să se încălzească la un pahar cu vin fiert în timp ce copiii se pot da în trenuleț sau pot patina pe un patinuar de patru ori mai mare decât cel de anul trecut. Se vor organiza mai multe spectacole, Târgul urmând să se încheie  pe data de 26 decembrie. 

Jurnal de anticampanie - Dominația urangutanilor cu bani

             Ne zbatem în mizerie din punct de vedere material și social. Trecem prin două crize în același timp: una intelectuală și una spirituală. Forma aceasta de guvernământ, republica aceasta adormită, democrația asta falsă în care ni se pune în mână o armă de lemn înmuiată în tuș și ni se spune să nu ne fie teamă că viitorul e în mâinile noastre, reprezintă un climat cât se poate de plăcut și favorabil acestor două calamități abătute asupra noastră.
                            Cum putem să numim aceste alegeri "libere" când suntem obligați să alegem dintre răi, pe răul cel mai incompetent, pe răul cel care o să ne facă cel mai puțin rău? Răspunsul e simplu, să ne bucurăm cât mai avem voie să alegem.
                             Odată cu apariția partidului purpuriu, partid care și-a câștigat ușor popularitate în rândul celor slabi la minte, a devenit posibil ca orice urangutan cu bani să poată să devină candidat. Și cum procedează acești urangutani? Își cumpără candidaturi în colegiile mai sărace. În aceste colegii poți să-i cumperi ușor pe 30% din alegători, alți 30% îți cred minciunile și dacă se ridică cineva și începe să spună oamenilor cine ești, îl ameninți cu bătaia. În cel mai rău caz, pui niște gorile să se ocupe de problemă.
                              Dar nu e cazul să disperăm, Dumnezeu e deasupra tuturor, inclusiv deasupra acestor godaci lacomi care se cred stăpâni pe viețile oamenilor.  

Jurnal de anticampanie - Raluca Turcan (PDL)

               Imaginea femeii în politica românească a fost terfelita de ziariști și oamenii au început să creadă că toate femeile implicate în acest domeniu sunt asemenea Ebei și Dacianei ( niște pațachine pline de fond de ten, puțin mai inteligende decât maimuțele ).
               Ultima femeie politician care a fost privită și tratată cu respectul cuvenit a fost doamna Mona Muscă. Această femeie dispune de o inteligență sclipitoare, știa să vorbească, știa să ducă o dezbatere politică și să o câștige. Într-un cuvânt, impunea respect. Colegii dânsei erau indignați de faptul că le strică reputația de porci și s-au folosit de notele informative pe care a fost obligată să le scrie când era studentă pentru a-i încheia cariera politică.
             

                Zilele acestea am început să-i studiez pe cei care candidează la Sibiu și am rămas plăcut surprins când am constatat că doamna Raluca Turcan nu e doar o femeie bine îmbrăcată. În spatele eleganței se ascunde inteligență, educație și încă un lucru foarte important pe care cei mai mulți îl numesc atitudine.
                Foarte mulți politicieni au grohăit toată ziua pe la televizor timp de 4 ani, s-au dat în spectacol, s-au certat pentru nimic și au uitat că au fost aleși acolo să facă ceva pentru țară. În acest timp, Raluca Turcan a venit cu soluții pentru patru probleme interesante:

"Legea privind combaterea violenței în 
familie este o lege pe care deputatul de Sibiu Raluca Turcan a susținut-o intens, convinsă fiind că femeile victime ale violenței domestice trebuie să înțeleagă că suferința în tăcere nu este un lucru bun, pentru că le afectează și pe ele, și pe copiii lor. Cel mai mare neajuns al vechii legi în domeniu, care data din anul 2003, era acela că nu oferea victimelor violenței domestice o protecție amplă și rapidă. Noua lege oferă cadrul pentru a proteja eficient victimele violenței domestice, în majoritate femei, prin instrumentul numit ordinul de protecție. Există acum, prin lege, posibilitatea evacuării rapide a agresorului din locuința comună, precum și restricția de a se apropia nu doar de victimă, ci și de rudele ei apropiate. Pentru rapiditate şi eficienţă, ordinul de protecţie este executoriu şi poate acoperi o perioadă de șase luni.

O altă inițiativă legislativă este Legea privind parteneriatul între Stat şi culte în domeniul serviciilor sociale. A iniţiat această lege pornind de la premisa că acţiunea comună a Bisericii şi a administraţiilor locale, în sprijinul acordat categoriilor sociale vulnerabile, va contribui esențial la rezolvarea concretă a unei întregi serii de probleme sociale. Indiferent că este criză, și bugetul de stat resimte acut deficitul de resurse, sau perioadă de creștere, reglementarea implicării Bisericii într-un parteneriat cu autoritatea locală, pentru a oferi soluţii pentru păturile defavorizate, este binevenită. Scopul legii este de a contribui la valorificarea potenţialului cultelor în dezvoltarea capitalului uman şi social în comunităţile în care activează, precum și în prevenirea şi combaterea marginalizării sociale.

Legea privind introducerea votului prin corespondenţă pentru cetăţenii români din străinătate a fost inițiată în ideea de a asigura accesul mai puţin costisitor al românilor din afara granițelor la procesul electoral din România, eliminând în acelaşi timp supraaglomerarea secţiilor de vot din străinătate şi asigurând o alternativă de exprimare a votului.
Raluca Turcan a lansat în dezbatere publică un nou format al legii privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune. Obiectivul a fost redefinirea rolului şi a misiunii televiziunii publice din România, iar legea a statuat rolul important al societăţii civile în numirea membrilor Consiliului de Administrație al TVR şi al RadiodifuziuniiA fost impusă, prin lege, interdicţia de a fi membru de partid pentru toţi membrii CA al TVR, separaţia atribuţiilor Comitetului Director de cel al Consiliului de Administraţie, separarea funcţiilor de preşedinte al Consiliului de Administraţie de cea a directorului general, care trebuie să fie angajat pe baza unui contract de management cu criterii de eficienţă clare şi cuantificabile. Legea prevede, totodată, că informaţiile oferite în programele de ştiri difuzate de SRR şi SRTV trebuie să fie cuprinzătoare, echilibrate şi echidistante."

( sursa: http://www.machiavelli.ro/personalitati.php?pers_id=31 )

           E adevărat că are și destule bile negre. A contribuit la greșelile făcute de PDL în domeniul sănătății și în cel al educației. A votat pentru micșorarea pensiilor și salariilor bugetarilor și a plecat dintr-o emisiune tv în momentul în care i-au fost reamintite aceste lucruri.

( vezi http://www.dcnews.ro/2012/10/scandal-intre-cristian-rizea-si-raluca-turcan-la-tv-video/  )

              În concluzie, eu cred că Raluca Turcan și-a dat silința timp de patru ani. E adevărat că a luat parte la greșelile făcute de PDL, dar are și niște realizări pe care ni le pune în față. Și-a adus contribuția și la nivel local echipând un număr important de școli din satele din județul Sibiu cu echipament corespunzător procesului de învățare. Consider că Raluca Turcan merită încă un mandat dacă promite că nu o să se mai supună atât de ușor deciziilor care vin de la conducerea partidului. 

Jurnal de anticampanie - Târnăveni

         În micuţul nostru târguşor de pe Târnava Mică, o campanie electorală înseamnă circ pe gratis. Nu există reguli în ceea ce priveşte afişajul electoral. Afişele electorale sunt peste tot, pe stâlpi, pe clădiri... Nu poţi nici să-ţi cumperi o pâine fără să te oripilezi de zâmbetul ipocrit al unui candidat.
     Fiecare partid are două echipe, una care lipeşte afişe şi alta care distruge afişele adversarilor. Lupta e una crâncena şi în primul rând nesimţită. Am observat că un afiş nu rezistă mai mult de două nopţi. Campania durează 30 de zile, ceea ce înseamnă că sunt necesare 15 afişe pentru fiecare stâlp, înmulţit cu 4 (numărul formaţiunilor politice care participă la război), înseamnă 60 de afişe pentru fiecare stâlp. La noi în oraş cred că sunt cam 200 de stâlpi, deci se consumă foarte multă hârtie. Până acum nu i-am văzut pe cei care participă la acest "război" să planteze copaci, aşa că am toate motivele să le arăt tuturor obrazul şi să le lipesc pe frunte o etichetă pe care scrie "NESIMŢIT" .

       

             
           Aşa cum era de aşteptat, cei mai penibili sunt babuinii lui DD. În dimineaţa asta erau adunaţi în faţa sediului partidului (o pivniţă). De acolo au pornit în misiune în frunte cu liderul lor, cârciumarul târgului. Am dat nas în nas cu echipa lor de juniori în piaţă şi i-am cerut unui copil un calendar şi un pliant. Mi-a răspuns că a primit indicaţii să le împartă doar pensionărilor. Am rămas trăznit când am auzit!
     

  

       
            Cei de la PDL împart calendare cu icoana Maicii Domnului pe o parte şi poza candidatului pe spate. Pe icoană scrie că a fost sfinţităla Mănăstirea de la Oaşa. Cunosc pe cineva de la această mănăstire, am sunat şi mi-a confirmat că nu s-a întâmplat aşa ceva. Să le fie ruşine!

Jurnal de anticampanie AKOS MORA DANIEL

                       

                    În momentul ăsta mă bucur foarte mult că nu mai locuiesc în Tarnaveni. Mă bucur pentru că nu o să apăra în decembrie pe buletinul meu de vot numele AKOS MORA DANIEL (USL). Pentru cine nu știe, acest om este unul din acei patroni care s-au îmbogățit făcând afaceri cu statul. Ce s-au gândit cei de la USL? Dacă tot e profesionist băiatul, hai să-l facem senator de Mureș.

"O firmă a consilierului judeţean din Mureş Mora Akos Daniel (PNL) a avut contracte atribuite prin achiziţie publică pentru construcţii de şcoli şi spitale, în valoare de peste 13 milioane de lei, iar ANI a sesizat DNA în cazul său, în timp ce Mora anunţa că va da în judecată agenţia."

http://www.gandul.info/news/in-mures-firma-unui-consilier-pnl-a-avut-contracte-de-13-milioane-lei-cu-autoritati-publice-8860677


                     Nu știu cine candidează împotriva lui dar sper să nu fie ales, m-am săturat de astfel de oameni care se îmbogățesc din conturile statului și apoi se uită urât la oamenii de rând. Se tot repetă aceeași poveste de 20 de ani. Până când o să tot punem botul și o să tot închidem ochii? Din păcate sunt mulți cretini și mulți oameni ușor de cumpărat în colegiul 3. :(

Aripi calde

Îmbrăcat în haine de cerșetor, 

 poetul ședea trist 

 lângă tomberonul existenței sale 

 și medita... 

  

 Tu, ființă delicată, 

 zburai de mult în urma lui 

 urmărindu-l de sus  

 cu ochișorii tăi blânzi de căprioară. 

  

 Ai coborât lângă el, 

 ți-ai scos aparatul foto 

 și i-ai făcut o poză. 

 Blițul i-a atras atenția. 

  

 - Lasă-ți toată tristețea aici, 

 prizonieră în această imagine. 

 Nu mai sta aici singur, 

 ai multe lucruri de oferit lumii. 

  

 Te-ai apropiat și te-ai așezat lângă el. 

 L-ai mângâiat cu aripa ta caldă, 

 așa cum o cloșca inimoasă 

 îl ia sub aripa ei pe micul puișor dezorientat. 

  

 El se ridică, 

 caută ceva în tomberonul existenței sale. 

 Dintr-o cutie, 

 scoate o coroniță strălucitoare. 

  

 - Mă urmărești de mult, 

 nobilă făptură. 

 Ai stat mereu în urma mea 

 și nu ai renunțat chiar dacă m-ai văzut cu alta. 

  

 Acesta e momentul tău, 

 momentul în care primești ce ți se cuvine. 

 De astăzi ești împărăteasa versurilor mele, 

 de astăzi strălucești ca Luna între stele! 

  

Toamna la 30

 Gustând din strugurii ei dulci,
 m-am îmbătat de mustul fericirii.
 A fost una din nopțile alea în care nu te culci,
 te lași purtat de ea pe căile pieirii

 De toamnă, acum sufletul mă doare,
 Galben, portocaliu, cărămiziu...
 Simt cum totul în jurul meu moare,
 Sufletu-mi rămâne codru chelios, murdar și pustiu.

 Am avut la marginea lui o păpădie
 dar ieri am văzut un cioroi zburând cu ea în cioc.
 De acum vântul tot mai rece adie,
 iar raze calde de soare nu mai avem în stoc.

 Toamna e ca o femeie parșivă de 30
 care îți bea iubirea până la fund și apoi sparge paharul,
 te face să o iubești pe veci
 și apoi te lasă, singur să-ți îneci amarul.

Aripi de lebădă

 Am învățat că dragostea înseamnă libertate
 și ție îți place mult să zbori.
 Am învățat mult din greșelile trecutului,
 mă stăpânesc, îndur dorul până la disperare sau moarte.
 
 Ființă cu aripi strălucitoare de lebădă,
 plecarea ta mă întristează mult.
 Sper să-ți găsești fericirea,
 dar nu uită că lacrimile mele, râuri-râuri curg.
 
 O să îl rog pe Dumnezeu în fiecare zi
 să-mi dea aripi să zbor după tine.
 Mi-aș da întreaga viață pentru o singură clipă,
 doar o clipă în care și tu să mă iubești doar pe mine.
 
 Durerea e mare și nu mai am cuvinte,
 așa că închei aici această erupție de lavă fierbinte!

3 ore. studiu despre ea

             Sunt câteva luni de când o femeie a apărut de nicăieri și a început să deseneze sentimente pe o tăbliță  ce a găsit-o în sufletul meu. Când m-am uitat prima dată la tăbliță, mi s-a părut că desenul seamănă cu o pălărie albă. M-am uitat mai atent și am constatat că poate la fel de bine să fie vorba despre Luna de pe cer. Atunci am întrebat-o pe femeie: De ce mă iubești, Selena? Nu înțelegi că sufletul meu e un cer prea mic pentru tine?

http://mihailsurdu.blogspot.ro/2012/05/de-ce-ma-iubesti-selena.html

             După un timp, a desenat două aripi. În trufia mea, nu le vedeam rostul, și am ras de ele. Ea s-a supărat și pe drept cuvânt, pentru că acele aripi le avea ea pe spate. Ele au purtat-o la mine. Atunci am rugat-o din tot sufletul: Femeie cu aripi, mai iartă-mă din când în când și mai întoarce-te la mine.

http://mihailsurdu.blogspot.ro/2012/07/femeie-cu-aripi.html

           Într-o zi, a lăsat tăblița și a plecat să deseneze pentru altul. Deja o iubeam mult de tot, am înnebunit de gelozie și am început să spun că aripile ei sunt de fapt aripi negre de cioară.

http://mihailsurdu.blogspot.ro/2012/08/aripi-de-cioara.html

         A auzit și a fost destul de dureros pentru ea. Dar totuși, s-a întors într-o zi. Mi-a reamintit un lucru pe care îl uitasem din cauza geloziei, faptul că forma supremă de dragoste este libertatea.

http://mihailsurdu.blogspot.ro/2012/07/femeie-cu-aripi.html

        Atunci am decis că e momentul să încep să-mi asum această dragoste până la capăt, ca un martir, fără să aștept sau să pretind ceva de la ea.

http://mihailsurdu.blogspot.ro/2012/09/cum-traieste-el-dragostea.html

         Această atitudine a dat deja câteva roade. Am reușit într-o seară să-mi adun tot curajul și am trecut pentru 3 ore în lumea ei. Țin să menționez că e o lume de care mi-a fost teamă, e o lume în care eu nu mă potrivesc foarte bine, e o lume în care nu știu dacă? sau cât? aș putea rezista. Timp de 3 ore m-am ținut ca scaiul după ea, am studiat-o căutând răspunsuri la multe și complicate întrebări. Poate că am fost enervant, dacă nu pentru ea, cel puțin pentru câțiva din prietenii ei, care nu se mai puteau bucura de atenția ei din cauza mea.

           Oricum, am găsit câteva răspunsuri. Când o strângeam în brațe, m-am concentrat să-i simt bătăile inimii prin toată acea gălăgie. Erau precum erupțiile unui vulcan care îți umple sufletul cu o lavă de sentimente calde. Mai trebuie să menționez și acel zâmbet pe care nu poți să-l citești decât pe chipurile fetelor care se știu iubite mult de tot și care se mândresc cu acest lucru. Nu sunt sigur că am văzut acel zâmbet în seara aceea, dar sunt sigur că am văzut o urmă a lui sau o încercare de a ieși în față.

            Când am ajuns acasă, am scos tăblița din buzunarul de la piept al sufletului și am privit-o. Am recunoscut chipul ei din acea seară, cu tot cu acea codiță împletită care mi-a plăcut foarte mult. 

Cum trăiește el dragostea

 Există bărbați pentru care contează cel mai mult
 plăcerea rezultată dintr-o anumită fricțiune.
 Există bărbați care se folosesc de sentimentele unor femei
 pentru a-și atinge anumite scopuri personale.
 Și mai există el, cel rar pe care multe femei
 nu au șansa să îl întâlnească.
 
 Singurul lui scop e fericirea ei.
 Pentru el nu există satisfacție mai mare
 decât atunci când ea plânge și reușește să o liniștească,
 când ea e nesigură și reușește să-i dea curaj,
 când ea se teme și îi reda siguranța cu o îmbrățișare,
 când ea se supără pe el dar el nu se lasă până nu îl iartă,
 când ea zâmbește și el e cauza,
 când ea e în pericol și el sare să o apere chiar cu prețul vieții.
 
 Chiar și atunci când ea e la brațul altuia,
 el înfrunta cu mult curaj toată acea durere.
 Chiar dacă uneori pierde lupta cu gelozia
 și spune sau face ceva urât,
 nu se lasă măcinat de ea.
 E mereu pregătit să-și îngroape orgoliul
 și să facă pace cu ea.

Blestemul frumuseții

Nu credeam că poate să existe pe lume
  o femeie atât de frumoasă.
 Credeam că Elena din cetatea Sparta
 a fost un vis al lui Homer.

 Te-am întâlnit pe tine și din acel moment
 nu mai înțeleg nimic.
 Frumusețea ta, eleganța ta, privirea ta pătrunzătoare,
 nu se aseamănă cu nimic.

 Nu aveai de unde să le moștenești,
 nu în combinația asta.
 Cum ai ajuns în posesia lor?
 De unde le-ai furat?

 Râzi,
 crezi că glumesc?
 Vorbesc serios,
 ești în mare pericol.

 O privire, o clipă de atenție din partea ta
 poate să însemne moartea unui om.
 Nu uita că ei sunt doar animale,
 nu pot să-și controleze dorința.

 Și tu trebuie să înveți să te controlezi,
 să trăiești la mănăstire,
  în castitate totală.

 Faptul că poți avea orice bărbat dorești,
 te poate transforma din frumusețe pură
 în cea mai frumoasă cârpă murdară din lume.

 Te-aș lua cu un inel,
 sub ocrotirea mea.
 Dar te-aș păzi cu eunuci,
 nu am încredere în frumusețea ta.

Studenta

 Studenta care în primul an pășește,
 E timidă, te uiți la ea și roșește.
 Când trece în anul doi,
 Vrea să-ncerce lucruri noi.
 Ajunge să fie fițoasă prin anul trei,
 Din cauza influenței prietenelor ei.
 Chiar înainte să înceapă anul patru,
 Te părăsește pentru altu'.
 Te vede apoi cu alta, în anul întâi de masterat
 Și suferă cumplit dar pretinde că te-a uitat.
 A mai trecut un an și toate s-au schimbat,
 A devenit prietenoasă, parcă nimic nu s-a întâmplat.
 În toamnă următoare are alt iubit,
 Sufletul tău e rece, sceptic, liniștit.
 Timpul zboară și te trezești doctor într-o aulă plină,
 Într-o rară zi de 2 octombrie, senină.
 Vezi o studentă care-n primul an pășește,
 E timidă, te uiți la ea și roșește.

Irodiada, cea mai crudă femeie din istoria omenirii

   

       Irodiada era nepoata lui Irod cel Mare, fiică a lui Aristobul (al treilea copil a lui Irod cel Mare). S-a căsătorit cu unchiul ei, Irod Filip, unul din cei trei moștenitori ai lui Irod cel Mare. A avut cu acesta o fată pe nume Salomeea. L-a părăsit și s-a încurcat cu fratele acestuia, Irod Antipa, alt moștenitor al lui Irod cel Mare.
           Din acest moment, destinul ei se suprapune cu activitatea profetică a Sfântului Ioan Botezătorul. Acesta îl mustră pe Irod Antipa pentru că trăia cu femeia fratelui său. Cu toate că tetrarhul îl respecta pentru moralitatea lui și pentru prețuirea pe care i-o purta poporul, Sfântul Ioan și-a atras ura Irodiadei. Perfida femeie a reușit să-l manipuleze pe Antipa și acesta l-a închis pe Profet în fortăreața Macheronte.
           În anul acela, la curtea regelui are loc un mare ospăț în cinstea zilei de naștere a tetrarhului. La dezmăț iau parte mulți invitați importanți din regat și din afară. Salomeea, fata Irodiadei, le oferă invitaților un dans erotic. Antipa, amețit de băutură și excitat de dansul fetei, îi promite orice îi va cere, până la jumătate din regatul său. Fata se consulta cu mama sa și aceasta decide că e momentul perfect pentru a cere capul Profetului pe o tipsie.
            După ce și-a văzut dorința împlinită, Irodiada a interzis să fie îngropat capul Sfântului împreună cu trupul, de frică să nu învieze. Trupul a fost luat și îngropat de ucenicii săi. O servitoare care știa unde a fost igropat capul, l-a dezgropat și l-a reingropat pe Muntele Măslinilor. Când minunile săvârșite de Iisus au ajuns la urechile lui Irod Antipa, acesta i-a cerut Irodiadei să îl ducă la locul unde a îngropat capul. Ajungând acolo și văzând că lipsește, Irod a început să creadă că Hristos era de fapt Ioan Botezătorul înviat din morți.
             Influența nefastă a Irodiadei a continuat să se manifeste asupra lui Antipa. Când aceasta a auzit că împăratul Caligula i-a acordat lui Irod Agripa 1 titlul de rege, l-a forțat pe Antipa să meargă cu ea la Roma și să obțină același titlu. Dar de data asta, socotelile lor nu s-au mai potrivit. Dementul împărat roman le-a confiscat averea și i-a exilat în Galia, unde au murit în lipsuri.

Aripi de cioară

 Nu orice chestie cu aripi
 e o porumbiță a păcii.
 Au descoperit și ciorile vopseaua
 și au început să se dea drept porumbițe.
 
 Trebuia să-mi fi dat seama
 când i-am auzit croncănitul grav,
 dar m-a orbit dorința de a avea grijă
 de o porumbiță rănită.
 
 Dacă știam că e o cioară,
 i-o dădeam câinelui meu.
 Ar fi fost așa de fericit,
 e mâncarea lui preferată.
 
 În loc de asta,
 i-am dat toată dragostea mea.
 Mi-a dansat, mi-a cântat,
 m-a fentat și a plecat.
 
 Așa sunt ciorile,
 negre.
 Nu sunt așa din întâmplare,
 sunt negre de nesimțire.
 
 O văd uneori pe bloc,
 îi aud croncănelile din cafenea.
 Acum umblă cu un cioroi,
 la fel de negru și urât ca ea.

Așa mi-a spus, ursulețul ei de pluș

Dacă vezi o femeie vărsând lacrimi pe un ursuleț de pluș,
 înseamnă că un bărbat a părăsit-o.
 Oricine-ai fi, stai lângă ea,
 are mare nevoie de un umăr.

 Dacă se va lega, viața ei de viața ta,
 te așteaptă vremuri complicate.
 Nodul iubirii nu-l vei putea dezlega,
 singura ta șansă e să te obișnuiești cu ea.

 Ea vrea de toate și nimic,
 apoi le vrea toate de-odată.
 Hai, străduiește-te umpic,
 hai mă omule odată!

 Nu încerca s-o-nțelegi,
 nu vei reuși niciodată.
 O s-o rănești,
 așa e ea, complicată!

 Imbrătișeaz-o în fiecare zi,
 chiar dacă n-are chef și se-mpotrivește.
 O vei face să se simtă iubită,
 o să se liniștească și o să fie fericită.

 Dacă ai ajuns până aici,
 mai trebuie să faci ceva.
 Că să nu fie totul în zadar,
 căsătorește-te cu ea!

Interviu cu Mihail Surdu

 JURNALISTA: Cum vă numiți?
 EU: Mihail Surdu
 JURNALISTA: Vârsta?
 EU: Tânăr, prea tânăr, dacă vă spun nu o să mă mai luați în serios.
 JURNALISTA: Ocupația?
 EU: Mai multe ocupații: facultate, blog, afaceri, facebook...
 JURNALISTA: Wow, sunteți un om ocupat! Nu sunteți "prea tânăr" pentru afaceri?
 EU: Sunt tânăr, fizic, biologic. Pe interior sunt matur.
 JURNALISTA: În ce domeniu va desfășurați activitatea? La afaceri mă refer.
 EU: În domeniul financiar.
 JURNALISTA: Să înțeleg că sunteți student la Științe Economice?
 EU: Nu domnișoară, eu nu sunt unul din acei oameni care studiază urmărind profitul. Eu studiez că să mă dezvolt din punct de vedere intelectual și spiritual.
 JURNALISTA: Păi atunci, ce studiați?
 EU: Teologie.
 JURNALISTA(puțin șocată): Și cum se împăca banul cu Dumnezeu, nu se spune că e ochiul dracului?
 EU: E adevărat că lucrez cu bani, dar nu fac din obținerea lor un scop capital. În acest domeniu mi s-a deschis o ușă, mi s-a oferit o șansă. Prin muncă mea nu păgubesc pe nimeni, nu fac rău nimănui.
 JURNALISTA: Dacă o să ajungeți preot o să continuați cu afacerile?
 EU: Nu știm noi care este voia lui Dumnezeu. Dacă mă va chemă să-L slujesc, nu o să mă împotrivesc. Nu te poți ascunde de Dumnezeu. Afacerile nu sunt nici măcar acum o prioritate.
 JURNALISTA: Ați spus că aveți un blog, ce fel de articole o să găsim acolo?
 EU: O să găsiți versuri, critici dure aduse unor oameni politici, articole cu caracter polemic, articole cu iz filozofic....
 JURNALISTA: Scrieți versuri, sunteți un romantic?
 EU: Sunt, în măsura în care întâlnesc persoane care îmi activează romantismul
 JURNALISTA: Aveți o relație în acest moment? Sau vă place de cineva în mod deosebit?
 EU: Nu. Există o femeie destul de interesantă, dar e dintr-o altă lume și nu știu dacă dragostea mea e suficientă pentru a face trecerea.
 JURNALISTA: Vă mulțumesc pentru timpul acordat!
 EU: Cu multă plăcere!

Femeie cu aripi

 Într-o dimineață am găsit un porumbel
 cu aripioara frântă.
 Era speriat și singur într-o lume plină de prădători,
 fără aripi, fără scăpare.

M-am gândit imediat la tine,
 femeie cu aripi.
 Mi-am amintit de zborul tău sălbatic,
 de accidentele care ți-au umplut sufletul
 de vânătăi și cicatrici.

 Am avut grijă de porumbel
 și i-am redat libertatea după un timp.
 Am avut remușcări, m-am gândit că poate...
 ar fi fost mai bine să îl păstrez,
 să îi ofer căldură, hrană și toată dragostea mea.

 Tu m-ai învățat că forma supremă de dragoste
 e libertatea, atunci când e o pereche de aripi la mijloc.
 Din dragoste te-am supărat și eu uneori,
 n-am vrut să te țin lângă mine,
 am vrut să te fac să pleci și să te bucuri de libertate.

 Te iubesc și mi-e greu fără tine,
 dar nu vreau să uiți cum să zbori,
 și să rămâi prizonieră pe pământ.
 Bucură-te de libertate, dar nu mă uita,
 mai iartă-mă din când în când
 și mai întoarce-te la mine.

Țărăncuță, te iubesc

     
   

                Vreau să dedic aceste versuri tuturor fetelor care s-au născut și au trăit la țară. Mai precis, acelora dintre ele care au luat contact cu lumea urbană și au reușit să-și păstreze castitatea, naturalețea și modestia. Aceste fete sunt de multe ori luate peste picior de niște javre născute și crescute între betoane. Pentru suflete rănite, am scris aceste versuri cu alifie. Sper să fie primite cu bucurie și să  vindece răni în sufletele tuturor.

 Astă noapte,
 Când toată lumea dormea,
 Poetul ce făcea?
 Compunea!
 
 Țărăncuță, țărăncuță,
 Frumoasă, mândră și drăguță,
 Cu mânuțele muncite
 Și cu plete bălaie frumos împletite
 
 Fată inocentă și curată,
 De Dumnezeu binecuvântată
 Nu ești deloc fandosită,
 Nu ieși pe stradă rujată, vopsită, feștită
 
 Deschide-ți a ta inimioară
 Și primește dragostea mea, fată din popor.
 Iubește-mă și tu că să nu doară,
 Din dragoste pentru tine, sunt gata chiar să mor.
 
 Țărăncuță, țărăncuță,
 Acceptă să-mi fii drăguță
 Și-ți promit că-ntr-o zi cu soare
 O să facem nuntă mare.
 
 O să adunăm tot satu',
 În Sibiu, la Imparatu'.
 Promit să te fac fericită,
 Țărăncuța mea iubită.

Traian, dictatorul

       A început campania pentru referendum și i-am auzit deja pe Traian Băsescu și pe cei din echipa lui vorbind despre cum încearcă cei de la USL să instaureze dictatura în România. Au mai spus și că USL vrea să-l grațieze pe Adrian Năstase.
     

  "Ministerul Justiţiei a precizat pentru gândul că înspecţia judiciară a CSM a fost sesizată. În sesizare, MJ a cerut inspecţiei o analiză preliminară în cazul judecătoarelor care l-au condamnat pe Adrian Năstase în dosarul Trofeul Calităţii. Inspecţia Judiciară a fost sesizată la data de 26.06.2012, în temeiul art. 45 alin. 1 din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii (astfel după cum a fost modificată prin Legea nr. 24/2012), în vederea efectuării de verificări prealabile cu privire la eventualitatea săvârşirii unor abateri disciplinare de către magistraţii ce au judecat şi soluţionat cauza ce a format obiectul dos. nr. 2470/1/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie", a precizat MJ pentru gândul."  (gândul)
     
      Se pare că Năstase e nevinovat, sau cel puțin "curat". Atâta timp cât unul dintre judecătorii care l-au condamnat a scris în sentință că împotriva lui nu există probe directe, juridic este nevinovat. Codul Penal este clar, o persoană poate fi condamnată numai în baza unor probe directe.
      

        Dacă se dovedește că procedura a fost forțată de unele presiuni "de sus", înseamnă că Adrian Năstase este un deținut politic al regimului Traian Băsescu. Să nu uităm că același Traian Băsescu l-a făcut scăpat pe Omar Haisam, vinovat de terorism și condamnat în cazul celor trei jurnaliști ținuți ostatici în Irak.
        Dacă tot am adus vorba de acel episod, va îndemn să citiți cartea lui Ovidiu Ohanesian "Amintiri din portbagaj" și să va întrebați cum pot să trăiască Sorin Miscoci și Marijan Ion atât de liniștiți în timp ce omul care i-a răpit, umblă liber prin lume. Răpirea a fost o mascaradă patronată de Băsescu, iar Sorin Miscoci a ajuns cameraman la Cotroceni, în timp ce Marijan Ion a ajuns consilieră lui Sorin Oprescu.
        În aceste condiții, cine e dictator? Sperăm ca după referendum să putem să spunem "Cine a fost?" 

Manualul relației bărbat - femeie (1)

Capitolul 1 - Bărbatul

 

(+)

curaj
 
 tărie de caracter
 
 siguranță
 
 inteligență
 
 cunoștințe
 
 sensibilitate
 
 fizic
 
 aptitudini


(-)

paranoia
 
 instabilitate
 
 frică
 
 prostie
 
 ignoranță
 
 vulgaritate
 
 un fizic slab
 
 incompetență


         Am notat cu + trăsăturile care sunt de obicei apreciate la un bărbat şi cu - trăsăturile care sunt, sau ar fi indicat să fie evitate la un bărbat. Raporturile între + şi - pe care le-am observat cel mai des sunt: 2-4; 3-3 şi 4-2. O să încerc să va explic în continuare de ce mi se pare important fiecare + şi de ce mi se pare periculos fiecare -.


(+)

Curajul este o trăsătură importantă pentru că eu văd orice relație într-un mod patriarhal. În opinia mea, bărbatul trebuie să prevină sau să se opună oricărei amenințări care îi vizează familia. Amenințările pot să vină din orice direcție, uneori chiar și din interior și sub forme diferite. Intervenția înseamnă asumarea unor riscuri, dar bărbatul care își iubește mult familia, trebuie să dea totul pentru ea.
 
 Tăria de caracter e în strânsă legătură cu siguranța. Bărbatul trebuie să ofere siguranță familiei și face lucrul acesta în două moduri: intervenind cu curaj atunci când familia este amenințată și dovedind tărie de caracter, adică rezistând în situațiile grele, păstrându-și calmul și limpezimea gândirii. Tăria de caracter o dovedește și atunci când rezistă tentativelor de manipulare venite din exterior sau chiar din interiorul familiei.
 
 Inteligența și cunoștințele îl ajută pe bărbat să ia deciziile potrivite în momente delicate.
 
 Sensibilitatea nu este o slăbiciune, este chiar izvorul tăriei. Este important ca bărbatul să nu uite că tot ceea ce face pentru familia sa, nu face din obligație ci din dragoste. Dragostea este izvorul forței lui.
 
 Un bărbat responsabil are grijă de sănătatea lui. Dacă ești bolnav sau ieșit din formă, e greu să ai grijă de familia ta.
 
 Aptitudinile sunt importante pentru că bărbatul trebuie să ofere familiei și siguranță economică, deci ar fi bine să se priceapă la câte ceva.
 
 

(-)

 Unui bărbat paranoic, nestatornic și fricos îi este foarte greu să ofere siguranță și stabilitate familiei. Cu un astfel de bărbat, tot greul cade pe umerii femeii. Sunt femei care pot să suplinească aceste lipsuri, dar copiii vor avea de suferit dacă nu au un tată sigur și autoritar.
 
 Prostia și ignoranța nu o să-i ajute prea mult pe bărbați în luarea deciziilor. În plus, iubitele sau soțiile lor o să trebuiască de multe ori să suporte rușinea în public, datorită comportamentului sau a perlelor scoase pe gură de astfel de bărbați.
 
 Multe femei sunt atrase de bărbați duri și vulgari. Să nu uite că în viață vin și momente grele, și în astfel de momente vulgaritatea se transformă rapid în violență.
 
 Unui bărbat cu slăbiciuni fizice îi va fi mult mai greu să se îngrijească de familia sa. Asta nu înseamnă că un bărbat trebuie părăsit dacă se îmbolnăvește. Familia trebuie să se unească în jurul lui și să arate forță de grup.
 
 Un bărbat care nu știe să facă nimic, nu o să poată să asigure stabilitatea financiară familiei sale. N-am prea văzut femei care să poată să întrețină un bărbat.

Mare, dragostea vieții mele!

 Mă omoară căldura asta roșie, la care-i spunem Vară.
 Răsuflarea ei mă topește, aerul  ei mă fierbe, iar atitudinea ei mă frige pe asfaltul încins.
 Norocul meu că am sentimente reci, puse bine în congelatorul sufletului.
 Ele mă țin în viață, și ce n-ar da roșcovana să le aibă!
 
 Orașul nu mă mai vrea,
 Aștept o șoaptă de la ea.
 Nici patul nu mă mai vrea...
 Oare mă va chema?
 
 Sunt surprins când găsesc în camera mea,
 un bilet într-o sticlă. E de la ea.
 Aproape uitasem că ea n-are mobil,
 și nu mă poate suna. Draga de ea!
 
 Merg să-mi scald sentimentele
  în frumusețea ei,
 Și să adaug dragostea mea
 la colecția ei de perle.
 

 O să mă strângă între valurile ei
 și o să ne iubim într-una,
 fie soare, fie ploaie...
 O să ne-ascundem numai când s-arată Luna.


 Selena o să-ne facă scene de gelozie,
 o să-ne fure nopțile și o să mă bage în belele.
 Dar o să mă scufund atunci de tot în mare,
 căci Mare e dragostea vieții mele!

Gânduri albe pentru zile negre

Am curaj să scriu după o zi foarte grea
și vă rog din start, să-mi scuzati frustrarea,
sau, dacă nu, să-mi ignorati postarea!


De provocări și zile grele, am avut parte și o să mai avem toți.
 Diferența între cei care se întăresc și cei care se rănesc,
 o face tot timpul atitudinea.
 Când toată lumea asta, prin excelență rea,
 se-ntoarce dintr-o dată, fix împotriva ta,
 Nu dispera! Nu ești singur! Dumnezeu te iubește!
 Nu uita!



Îmbrăca-te în armura credinței și mergi înainte fără frică.
 Înfruntă plin de curaj toate bestiile acestei lumi!
 Or să-ți sfâșie trupul cu ghearele și colții lor,
 dar n-o să-ți pună niciodată sufletul în lanțuri.
 
 
 
 Să nu-ți fie dragă viața și nici frică de moarte să nu-ți fie!
 Luptă cu oricine îngroapă adevărul, calcă dreptatea
  sau hulește cu răutate împotriva Numelui lui Dumnezeu.
 Atunci, morții o să-i fie frică să mai vină la tine
 și doar din porunca lui Dumnezeu o să ți se ridice vreodată sufletul la cer.

Mâzgă electorală de pe Târnaveni

         * Aceasta este o fabulă despre noroiul din "Politica locală".
 

 
 
            Într-o baltă de pe malul Tarnavei mici, sunt alegeri. Numele bălții e Târnaveni (nu are nici o legătură cu o localitate sau ceva de genul).
 
 
 
 Candidații sunt următorii:
 

•  un broscoi urât, cârciumar de profesie, din partea partidului poporului broscăresc 

 

•  doi țânțari invadatori, reprezentând cele două partide ale țânțarilor invadatori 

 

•  un mlăștinos pe nume Adrian, primar în exercițiu, reprezentant al Alianței Mlaștinilor Politice de pe Mureș 

 

•  un alt mlăștinos pe nume Sorin, reprezentant al Uniunii Mlaștinilor Sociale și Liberale 

 
         Pentru că s-a inventat RAID, iar broscoiul a fost luat de niște elevi pentru ora de Biologie, o să vorbim de candidații care mai au șanse.
 
         Primarul mlăștinos Adrian, după 4 ani de mandat, are următoarele realizări: a turnat asfalt în mijlocul bălții, a pus borduri pe margine, a dat 50000 de eunoroi pentru niște bucăți de plastic cu beculețe, a adunat niște cioburi de oglindă și a făcut din ele câmp de panouri solare.
 
         Contracandidatul său, a declarat că nu a putut să-l împiedice pe primar să facă toate aceste tâmpenii deoarece a fost încuiat de acesta într-un birou din Primărie și a fost ținut acolo timp de 4 ani, cu o pauză în care a fost dat afară să-și facă nevoile.
 
         
 
         Primarul promite:
 

•  vopsea lavabilă portocalie pentru toată lumea, a comandat deja 10 tiruri   

 

•  un brad de 1 000 000 de unoroi la Crăciunul viitor 

 

•  poze cu femei dezbrăcate în "Curierul de pe Târnaveni" 

 

•  dărâmarea stadionului-Club și construirea unui sediu PmDL 

 
        Mlastinosul Sorin promite:
 

•  plase electorale în fiecare lună 

 

•  transport gratuit pentru pensionari cu mașinile din caravana victoriei 

 

•  dărâmarea cartierului B-Z în care locuiește actualul primar și costruirea unui aeroport în locul lui 

 

•  arbitraj corect la toate meciurile din stadionul-Club 

 
 
 
         În concluzie, cetățean târnăvean bălțat, fii tare! O să fii bătaia lor de joc în continuare. Politica locală e o mlaștină murdară care pute tare! 

Prințesa cerului e supărată

 Poate se 'ndură și de mine cineva,
 vă rog să mă ascundeți undeva!
 Am supărat-o iar pe Selena,
 zeița și dragostea mea.



 E așa de furioasă încât
 a-ntors tot cerul împotriva mea.
 Din cauza asta plouă,
 cade gheață și trăznește 'ntr-una.



 Săraca,
 mă iubește ca nebuna.
 Dar eu sunt om,

 și o dezamăgesc întotdeauna

.



 Nu i-am cerut decât o singură dată,
 să-mi spună "Te iubesc!" cu glasul ei de fată.
 Dar a intervenit mândria ei cerească,
 cum să-i declare iubire unui muritor cu bască?



 Nici nu știu cum am îndrăznit,
 sau cum mi-am închipuit...
 Când Sorii altor galaxii vor veni s-o pețească,
 ce șanse va mai avea iubirea noastră?


 Pentru iubirea mea,
 și-ar da ea nemurirea?
 Ea e prințesa Cerului
 în timp ce eu sunt un gândac.



 Am rugat-o în zadar
 să nu mă mai urmărească,
 eu sunt doar o scânteie în lut,
 ea, ființă cerească.

Prizonier în lanțurile suferinței

Între ură și iubire e un singur pas.
 Între iubire și ură e tot un singur pas.
 O să calc acum puțin pe tărâmul urii
 Și o să vă spun povestea mea.
 
 Eram cu o fată care mă iubea,
 Eram fericit și zâmbitor.
 Dar într-o zi, prin viața mea,
 Au început să curgă din greșeală
 lacrimile alteia.
 
 Am vrut să fac un bine
 Și le-am adunat cu mila mea de om.
 Am încercat să le transform într-un zâmbet
 Și să-i dau curaj persoanei care le vărsa.
 
 Inevitabil, m-am îndrăgostit de ea.
 
 Suferința o ținea prizonieră
 Și eu am ajutat-o să evadeze.
 Dar ea știa că nu poți evada
 Decât dacă dai la schimb fericirea altuia.
 
 Am căzut în cursă ca un fraier.
 Pe ea o aștepta altul afară.
 Acum sunt fericiți împreună,
 În timp ce eu stau singur
  în lanțurile suferinței.

De ce mă iubești, Selena?

 Mi-e frică să mai închid ochii noaptea.
 Mi-e frică să nu mă prinzi cu garda jos.
 Tu nu ești femeie, tu ești Selena,
 știu că mă iubești.

 Mi-ai furat lumina zilei.
 Mi-ai furat dulcele somn al nopții.
 Mi-ai furat viața.
 Selena,
 de ce mă iubești?

 Noaptea, stau ascuns între coperțile unei cărți
 în timp ce tu mă cauți, disperată.
 Mi-e tare frică să nu mă găsești dormind
 și să cobori din Luna ta de sus,
  în visul meu, în formă ispititoare de femeie.

 De ce mă iubești, Selena?
 Nu înțelegi că ești legată cu veșnicia cerului,
 în timp ce eu sunt legat cu moarte?
 Tu ești pălăria albă a nopții,
 iar sufletul meu e un cer prea mic pentru tine.

Despre ateii raționaliști și despre toleranță...

              Sunt creștin, studiez teologia, am avut ocazia să cunosc și să discut cu tot felul de oameni. Mă consider un om tolerant. Am avut multe discuții cu atei raționaliști pe teme teologice. Nu am încercat niciodată să impun cuiva ceva legat de credința mea, de altfel majoritatea discuțiilor cu ateii raționaliști au pornit din dorința lor și la invitația lor am încercat să le arăt pe cât posibil calea pe care am ales eu să o urmez, calea credinței în Dumnezeu. E adevărat că uneori discuțiile au devenit încinse dar eu am respectat mereu persoana cu care am discutat și nu am recurs niciodată la insulte și la batjocură.
              Nu înțeleg de ce ateii raționaliști își bat joc de simbolurile credinței noastre postând tot felul de imagini ofensatoare și tot felul de bancuri pe seama Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a Maicii Domnului și a tot ceea ce noi creștinii iubim și respectăm.
              E chiar atât de greu să ne arătați puțină tolerantă și puțin respect? Chiar trebuie să luați în batjocură tot ceea ce noi numim "Sfânt"? Noi vă iubim, vă respectăm și vă dorim numai binele. Indiferent dacă îl credem pe Darwin sau în cele scrise în cartea Facere, indiferent de rasă, naționalitate, religie sau preferințe muzicale, toți suntem oameni, toți trăim pe același titirez uriaș de pământ și trebuie să ne tolerăm și să ne respectăm. Să încercam să dăm un exemplu de tolerantă și respect tuturor celor din jur. De aici pornește totul și doar așa putem să ne aducem contribuția la o lume mai bună, fără războaie, fără violentă, fără foamete, o lume pe care toți ne-o dorim.

              Vă mulțumesc! 

În numele trandafirului

Când te-am vrut,
 m-ai înțepat cu spinii tăi.
 Acum implori cerul
 să te ude cu lacrimile sale
 în timp ce te usuci de dorul meu.
 Of, trandafir arogant de frumos.

 Când te iubeam sincer,
 te-ai îndoit de dragostea mea.
 Acum plângi
 pentru că toți te privesc și te plac,
 dar nu te iubește nimeni.
 Of... trandafir paranoic.

 Când am vrut să te fur
 și să te sădesc în grădina vieții mele,
 ți-a fost frică de atâta iubire.
 Acum mai aștepți în zadar
 o șansa la fericire.
 Of, trandafir temător de ofilire.

 Toamna dă buzna în viața ta
 și petalele-ți cad, una câte una.
 Eu trec pe lângă tine,
 la braț cu o lalea de fată
 și simt cum mori ușor,
 of... floare cu petală-nsagerată.

Epistolă către un înger

 Sunt sigur că ți-ai câștigat o haină făcută din Lumină  și un loc între îngerii lui Dumnezeu.
 O să ne străduim și noi să fim mai buni, ca în momentul în care ne va chema Dumnezeu și pe noi la El, să primim și noi câte una.
 Poate că Raiul e tot un fel de liceu și poate că o să fim iar colegi.
 Până atunci, bucură-te cu ceilalți îngeri de toate frumusețile Raiului pe care noi nu putem nici măcar să ni le imaginăm.
Prietenia trece dincolo de moarte.

Despre "Moțiunea de cenzură"

                  Părerea mea e că opoziția și-a luat astăzi o mare țeapă. Guvernul nu ar fi căzut niciodată dacă Traian Băsescu nu ar fi vrut lucrul ăsta. Întrebarea e "De ce a vrut?"
 
                   Îmi vin acum rapid în minte două ipoteze:

 
 1. Domnul Ungureanu l-a păcălit și a vrut să scape într-un mod elegant de el. E clar că acest om dispune de un intelect mult superior, comparativ cu cele de care dispun Băsescu și liderii USL. Nu m-ar mira să se fi folosit de poziția în care era pentru "a da un tun", ca apoi să poată prelua conducerea aparatului PDL de la Băsescu. "Nu mi-am spus încă ultimul cuvânt." (Mihai Răzvan Ungureanu)

 

 2. Băsescu vrea să-i lase pe cei de la USL să guverneze pe un teren mînat, pregătit din vreme. Aceștia o să eșueze lamentabil conform planului întocmit de Băsescu iar popularitatea lor o să scadă mult fix înainte de alegeri.
 
                     Ambele ipoteze pot fi valabile. Îmi pare rău că opoziția a căzut în capcană, oricum e interesant de urmărit ce se mai întâmplă în telenovela asta până la alegeri. Din nefericire viitorul nostru e în mâinile lor.
 
 
 
       Cu Dumnezeu înainte! 

Mihail Surdu vs Ea (Marijuana)

              N-am fumat niciodată iarbă. Probabil că o să mor fără a avea plăcerea de a face cunoștință cu ea într-un mod personal. M-am întâlnit însă de multe ori cu ea pe stradă și mi-a vorbit de multe ori prin intermediul celor pe care îi domină. M-a înjurat de multe ori cu gurile persoanelor vulgare, a încercat să mă ispitească folosind persoane convingătoare și a mai încercat să mă convingă că nu e periculoasă din spatele unor minți capabile să aducă argumente valide.
               Uneori îmi pare rău că nu m-am lăsat prins. Aș fi săpat o cale de evadare care le-ar fi folosit multora. O mână întinsă din exterior rămâne singura metodă de evadare pentru care pot să garantez. Dar asta e destul de complicată pentru că presupune două direcții. Nu poți scăpa dacă vrei dar nu te ajută nimeni și nici dacă nu vrei, indiferent cât se chinuie cineva în exterior.
                Credința poate să fie o scară de ieșire, dar și credința e mai eficientă când mai există cineva care să-ți țină aprinsă candelă sufletului.

                Ce se întâmplă cu cei care nu au un prieten care să-i scoată? Ce se întâmplă cu cei care nu au încredere în cei care le întind o mână? Ce se întâmplă cu cei cărora le place în groapa cu iarbă pentru că toți prietenii lor sunt căzuți? Ce se întâmplă cu cei pe care prietenii i-au părăsit în momentul în care le-au refuzat ajutorul?
                 Există speranța pentru fiecare. Dacă vor să se lase, Dumnezeu va face în așa fel încât să găsească o mână întinsă. Unde nu există voința, nici Dumnezeu nu mai are ce să facă. Pentru că l-a făcut pe om liber și nu am auzit până acum să fi mântuit pe cineva cu forța.
                  Întind și eu o mână, aici, acum, oriunde și oricând. Dacă cineva vrea să scape și nu are un prieten în exterior care să-i întindă o mână, să-mi spună și o să-i întind eu una. Nu mă tem că o să cad și eu, știu că Dumnezeu o să-mi dea putere să rezist. 

Stimați șacali...

          Astăzi am dat peste niște urme de mușcături de șacal și mi-am adus aminte că am rămas dator în această privință. Motivul care m-a împiedicat să răspund cum se cuvine la momentul respectiv s-a stins. Acum nu mă mai împiedică nimic să fiu dezlănțuit.
          Pentru cei ce nu știu, la mine în oraș trăiesc niște chestii mutante (50% șacali - 50% capre) care își permit orice, oriunde, oricând, oricum. În data de 6 aprilie am căzut și eu pradă unei turme de astfel de mutanți. Nu au reușit să se atingă de mine, dar mi-au cam terfelit imaginea. Nu sunt un tip răzbunător, dar am auzit că unul din acei mutanți ierbivori continuă să vorbească despre acel moment prin cercurile sale de prieteni prin care am și eu spioni, spunând că am fost îmblânzit și pus cu botul pe labe de către o anumită persoană.Consider că merit un drept la replică și mai consider că trebuie să fie public deoarece și ceea ce s-a întâmplat atunci a fost și văd că rămâne "de interes public".
           După cum spuneam și atunci, dacă nu-i cânți mereu în strună unei femei, o plictisești. E un lucru de care se poate convinge oricine dacă face un mic experiment. E un adevăr care doare și prea puține femei îl acceptă. Poate că sunt plictisitor, idiot, lipsit de experiență în anumite privințe, dar asta poate să o spună o persoană care mă cunoaște cel puțin de câțiva ani, o persoană care mi-a studiat argumentele, gesturile, privirile...
            Mutanții ierbivori nu au dreptul la o opinie în acest sens. Ei nu cunosc situația, faptele, amănuntele sau persoana. De fapt, cei care folosesc anumite substanțe care le afectează gândirea, nu au deloc dreptul la opinie. Își anulează singuri acest drept când consumă respectivele substanțe.
             Se pare că am rămas la fel de ascuțit, nu m-a îmblânzit nimeni, nu mi-a închis nimeni gura. E adevărat că am fost puțin cam zăpăcit în ultima vreme. Din fericire mi-am antrenat bine rațiunea și am stins cu ea orice urmă a unei pasiuni pierzătoare. Mi-am revenit și va fi "vai!" de unii. Dacă n-ați înțeles nimic din ce scrie mai sus, mă iertați! Explicațiile ar dura prea mult!

Câteva reguli cu privire la urările de Paști

           În primul rând, se folosește "Paști" și nu "Paște"!!! În al doilea rând, "Paști" este pluralul de la pască, nu este singular. În consecință, următoarele urări sunt total greșite: "Paște fericit!", "Un Paște fericit!", "Paști fericit!", "Un Paști fericit!"
             De Paști nu e neapărat nevoie să-i faci cuiva o urare, e suficient salutul creștinesc "Hristos a Înviat!" - "Adevărat a Înviat!". Aceste cuvinte fac mai mult decât orice urare pentru că ele reprezintă mărturisirea care ne deschide porțile Raiului.
             Dacă totuși vă îndeamnă inima să le faceți și o urare celor dragi pe lângă această mărturisire, eu vă recomand următoarele două forme: "Să aveți parte de Sărbători Pascale fericite!" sau "Să întâmpinați cu bucurie Învierea lui Hristos!" 

contrastul celui mai...

cel mai prigonit,
cel mai iubit,
cel mai apreciat,
cel mai dispretuit.

cel mai scandalos,
cel mai inocent,
cel mai cast,
cel mai cuceritor.

cel mai fals,
cel mai original,
cel mai puternic,
cel mai slab.

cel mai egoist,
cel mai darnic,
cel mai fericit,
cel mai trist.

Lazăr din Betania

                  Din Evanghelii aflăm că Lazăr era fratele Martei și al Mariei și locuia în Betania. Această localitate se află în Țara Sfântă și este așezată pe una din culmile pietroase din sud-estul Muntelui Măslinilor. În perioada premergătoare Pătimirii Sale, Mântuitorul primește vestea că Lazăr era bolnav și a pornit cu ucenicii Săi spre Betania. Au ajuns acolo, dar Lazăr era mort deja de 4 zile și erau mulți oameni adunați să-l plângă și să le mângâie pe surorile lui.

              
                 Mântuitorul le încredințează pe cele două surori că fratele lor va învia, dar ele credeau că se referă la Ivierea de obște. Hristos le spune "Eu sunt învierea și viața, cel ce crede în mine chiar dacă va muri va trăi". Mântuitorul a lăcrimat la mormântul lui Lazăr pentru că scoaterea lui din moarte simbolizează scoaterea fiecărui om în parte. A mulțumit Tatălui pentru minunea aceasta, a cerut îndepărtarea pietrei și l-a strigat pe Lazăr care a ieșit îndată din mormânt.

                   Cei prezenți au răspândit vestea minunii acesteia în toată Iudeea, ajungând și la urechile membrilor Sinedriului care se temeau de implicațiile politice pe care le poate avea activitatea acestui nazarinean și arhiereul a spus proorocind că este mai bine să moară un om pentru popor decât un popor pentru un om.
                    După omorârea arhidiaconului Ștefan, Lazăr împreună cu surorile lui, au mers în insula Cipru. Era și el căutat pentru a fi omorât. Când Pavel și Barnaba, aflați în prima lor călătorie misionară, au poposit în Cipru, l-au întâlnit acolo și l-au hirotonit episcop al Ciprului. Tradiția spune că, după ce a fost înviat de Hristos, a mai trăit 30 de ani, apoi a murit.



                   A fost îngropat în localitatea Larnaca din Cipru. Peste mormântul lui s-a zidit o bisericuță. Pe la 890, împăratul Leon Înțeleptul a mutat moaștele la Constantinopol. În schimbul sfintelor moaște, a oferit bani și meșteri care au ridicat, în Larnaca, biserică "Sfântului Lazăr", care se vede și astăzi. În 1204, când cruciații au cucerit Constantinopolul, au dus în Occident moaștele lui Lazăr. Păstrate inițial în Marsilia, au fost purtate apoi în alte locuri, încât astăzi s-a pierdut urma lor. În anul 1972, în timpul lucrărilor de restaurare a bisericii "Sfântul Lazăr" din Larnaca, s-a descoperit sub altar un sicriu din marmură cu un fragment din moaștele sfântului. Pe sicriu scrie: "Lazăr cel de a patra zi, prietenul lui Hristos".

Cugetările unui cetățean resemnat

       "Trăim în România!" e un clișeu pe care-l port pe suflet ca pe un tatuaj permanent pe care mi l-a făcut cineva împotriva voinței mele. Aș putea să scap de el, dar asta ar însemna să renunț într-o anumită măsură și la iubirea de țară. M-am resemnat cu el.

            Iubesc România așa cum e, iubirea nu suportă condiții și amendamente. Oricum, problemele nu stau în țară, problemele sunt în atitudinea oamenilor. Problema nu e prostia, așa cum se plâng toți ipocriții, problema e majoritatea care se zbate în mediocritate. În România, dacă alegi să rămâi prost de bună voie, special ca să eviți mediocritatea și atitudinea ei de femeie înțepată, ești marginalizat, ești arătat cu degetul, îți zice lumea prostul de parcă prostia ar fi undeva mai jos decât mediocritatea pe o anumită scară din concepția lor mediocră.
 
 

 
            Tot în România, dacă alegi să îți dedici viața învățăturii, lecturii, contemplării, evoluției, dacă vrei să ieși din mediocritate pe ușa din față, aceeași mediocrii vor spune despre tine că ești nebun, și astfel o să te plaseze chiar mai jos decât pe prost, pe scara din concepția lor mediocră.
 
 

 
            M-am resemnat cu adjectivele: prost, credul, nebun, și pot să spun că am devenit imun atunci când toate astea cu venin îmi sunt scuipate de mintea unui om care se zbate în jalnica mediocritate. Nu-mi plac oamenii care se uită în jur și compară totul cu persoana lor. Nu vreau să fiu ca X și nu vreau să-și dorească cineva să fie ca mine. Sunt conștient că dacă-mi fac eu o plăcere, un altul plătește prețul în durere, așa că nu-mi permit să pretind cuiva să fie în vre-un fel ca mine pentru că asta ar duce imediat la ruperea echilibrului și la sfârșitul lumii.

sentimentele unui "?"

fericire? destin? iubire?
aleasa inimii? impreună?
1+1=1? romantism?
noi?

iluzie. dezamăgire. ură.
o impostoare. singur.
1-1=2. tristete.
eu.

vindecare, timp, indiferentă,
căutare, posibilitate,
1+x=y, scepticism,
eu in schimbare.

?      ?        ?
Ea         ?
1+1=?      ?
eu si ea?

Dilema femeii - fabula -

               O femeie avea zece pretendenti: un avocat, un inginer, un politician, un medic, un baiat de bani gata, un bancher, un ziarist, un filozof, un barman si un ... sa-i zicem cersetor.
               Femeii ii placea sa fie curtata, admirata si laudata. Toti cei zece pretendenti erau placuti in ochii ei, pentru ca in fiecare se gaseau calitati deosebite si fiecare era special in felul lui. Pentru ei, aceasta lupta era epuizanta, pentru ca ea era speciala si toti o doreau.
               Intr-o seara, sapte dintre ei s-au intalnit si au hotarat ca aceasta lupta trebuie sa se termine si ca femeia trebuie sa faca o alegere. Barmanul si ziaristul nu au fost invitati deoarece nu erau considerati ca posibili pretendenti si erau priviti cu superioritate de cei sapte, iar pe cersetor, toti ceilalti noua il vedeau ca pe un fel de animal de companie pe care femeia il tolera doar ca sa-si satisfaca un capriciu.
                Cand i-a fost adusa la cunostinta decizia celor sapte, femeia i-a invitat in seara urmatoare la ea la cina pe toti in afara de cersetor si le-a comunicat ca o sa-si anunte decizia la sfarsitul serii. La inceputul serii le-a spus ca doreste sa fie ceruta de sotie de fiecare barbat in parte si ca va accepta cererea care o va impresiona cel mai mult.
                  Avocatul a luat cuvantul si i-a promis ca o sa-i ofere tot ce-si poate dori o femeie: bani, pozitie sociala si siguranta. Politicianul a intervenit spunand ca el poate sa ofere de zece ori tot ceea ce a promis avocatul. Bancherul a intervenit si el spunand ca in ziua de azi, banul este cel care dicteaza pozitia sociala si care asigura siguranta, si el este cel care manipuleaza banii, deci el le ofera celorlalti puterea sa ofere tot ce i-au oferit.
                   Inginerul s-a ridicat in picioare si l-a intrerupt pe politician spunand ca stiinta este domeniul de care depind banii si ca el a realizat o inventie care o sa-i aduca multe miliarde de dolari. Auzind acestea, medicul a spus ca banii celorlalti nu sunt o sursa sigura, avocatul poate sa fie oricand ucis de un clan mafiot, politicianul poate sa nu mai fie ales la urmatoarele alegeri, bancherul poate sa-si piarda functia in urma unui complot politic iar inventia inginerului poate foarte bine sa fie doar o petarda, in timp ce el, salveaza vieti. Activitatea aceasta este nepretuita si ii asigura un venit mare si constant.
                   Privirile tuturor s-au indreptat deodata spre baiatul de bani gata care scria ceva intr-un carnet. In timpul acesta, ziaristul a spus ca si el poate avea multi bani, pentru ca are o oferta de la un ziar de scandal. Filozoful a replicat: "Banii nu aduc fericirea, si toate bogatiile pamantului nu-ti pot cumpara intelepciunea. Eu nu-mi permit sa mai pierd timpul aici." si a plecat.
                   Baiatul de bani gata a rupt o fila din carnetel si i-a inmanat-o femeii spunand: "Indiferent daca ma vei alege pe mine sau nu, ai aici un cec de 100.000 de euro, dovada a iubirii mele". Barmanul a indemnat-o sa ia banii si sa se marite cu el. "Cu banii astia ne putem distra la maxim toata viata" a spus el.
                   Inainte ca femeia sa poata sa spuna ceva, se aude o bataie in usa si cersetorul isi face aparitia. A auzit de la un frate de cersetorie ca femeia pe care o iubea o sa-si aleaga sotul si a alergat cat a putut de repede spre casa acesteia.
                   Cand l-a vazut, avocatul a propus: "Haideti sa ne distram putin. Daca tot a venit, ofera-i si lui o sansa femeie.". Ea insa a raspuns: "V-am oferit tuturor o sansa si v-ati targuit pentru mine ca pentru o marfa de import. Tu, cersetorule, ce poti tu sa dai pentru mine?"
                    Cersetorul a spus: "Eu nu am decat viata care mi-a dat-o Dumnezeu. Te iubesc si pun viata mea la picioarele tale."

Sfarsit!